Corina Dobre

Etichetă: comportament

  • Pot sa fiu fericit – sau cum ne ajută știința să fim mai fericiți

    fericităȘtiința este astăzi generoasă cu noi – mulțumită cercetărilor a crescut speranța de viață, tehnologiile diverse ne colorează și ne fac existența mai ușoară, pentru fiecare dintre noi accesul la educație este mai facil ca oricând și iată, fericirea este abordată prin prisma cercetărilor de laborator. In 18 ani de cercetări în laboratorul de la universitatea din California, Sonya Lyubomirsky a descompuns fericirea și a analizat-o pe toate părțile.Cartea ei “Cum să fii fericit” este o prezentare riguroasă a studiilor din domeniul psihologiei pozitive care

    Sonjademonstrează că fericirea, sau cel puțin un nivel rezonabil al ei, cu ceva determinare, este la îndemâna oricui, sau mai degrabă, oricui are nevoie. Un morocănos ar putea să se întrebe, dar de ce să fim fericiți? În afara răspunsului evident, că e păcat să treacă viața pe lângă tine și să nu o savurezi, să nu te bucuri, să nu simți că ai avut un sens, studiile au arătat, după cum scrie Lyubomirsky că:”oamenii fericiți sunt mai sociabili și mai energici, mult mai dispuși să facă acte de caritate și mult mai cooperanți, dar și mult mai plăcuți de alții (…), dau dovadă de mai multă flexibilitate în modul lor de gândire și sunt mult mai productivi la locul de muncă. Sunt lideri și negociatori mai buni și câștigă mai mulți bani. Sunt mult mai rezistenți în fața greutăților, au un sistem imunitar mai puternic și sunt mai sănătoși din punct de vedere fizic. Oamenii fericiți trăiesc mai mult!” Mai mult oamenii fericiți au mai mult succes, iar relația este bidirecțională, fericirea vine, desigur ca urmare a succesului, dar succesul este la rândul lui o consecință a fericirii.

    Vestea bună pentru noi este că fericirea este influențată în proportie de 50% genetic (spun mai multe studii efectuate pe gemeni), 10% este influențată de contextul în care trăim (familie, comunitate etc.) iar restul, un generos 40% este dat de acțiunile, comportamentele noastre. De ce este aceasta o veste bună? Pentru că starea noastră de bine, sau mai bine spus, de mai bine poate fi influențată de ceea ce alegem să facem în fiecare zi, nu ne este dată (sau luată) – genetic sau prin ceea ce exeperimentăm datorită mediului – pot fi fericiți si cei care au trecut prin experiențe îngrozitoare, alături de cei ce au avut un context liniștit si favorabil.

    Un alt concept important pe care îl prezintă Lyubomirsky este acela de adaptare hedonică. Ne adaptăm cu ușurință la schimbări, cele nefavorabile (vestea bună), dar cu mai mare ușurință, din păcate pentru noi, și la cele favorabile. O casa mai mare, câștigul la loterie, o masină nouă, o promovare și o mărire de salariu, un magazin nou în cartier ne oferă un plus de fercire temporar, ne obisnuim cu ele și, fără alte schimbări în comportamentul nostru, ne întoarcem de unde am plecat (adaptare hedonică).  Studiile arată însă că putem prelungi starea de bine pe care ne-o dau experiențele pozitive fiind recunoscători pentru ce avem. Adaptarea hedonica pare să fie influențată de doi factori – creșterea așteptărilor noastre (după un timp ți se pare firesc ce ai și vrei mai mult) și comparația socială (Ioneștii au, eu cum să mă las mai prejos).

    Cartea este bine construită – în prima parte gasim scale cu ajutorul cărora putem determina nivelul actual de fericire, o scala pentru depresie și un test prin care puteti afla ce activități vi se potrivesc din lista de 12 propuse de Lubomirsky pentru a vă simți mai fericit.

    Lyubomirsky propune un set de 12 activități care vă pot aduce fericirea, iar acestea sunt – exprimarea recunoștinței, cultivarea optimismului, evitarea analizării excesive și a comparațiilor sociale, actele de binefacere, cultivarea relațiilor sociale, crearea unor strategii pentru a face față problemelor, să înveți să ierți, cresterea experiențelor de flux, să te bucuri de plăcerile vieții, să te dedici scopurilor pe care ți le-ai propus, religia și spiritualitatea, meditația, cum să ai grijă de corpul tău.

    Pentru fiecare dintre activități, autoarea face o trecere în revistă a beneficiilor, documentat, cu exemple de cercetări sau studii de caz, și încheie cu o serie de exerciții pe care fiecare dintre noi le poate folosi. Despre recunoștință am mai scris aici, pe marginea unui articol al Sonjei Lyubomirsky despre recunoștintă. Dar o activitate la îndemâna oricui este, de exemplu, a noua activitate, care se refera la capacitatea de a te bucura de plăcerile vieții. Studiile arată, așa cum sintetizează Sonja Lyubomirsky, că :”oamenii care sunt înclinați să se bucure de timpul prezent au mai multă încredere în ei, sunt mai extroverți, mai recunoscători și mai puțin nevrotici. Cei care pot captura bucuria momentului prezent – păstrându-și buna dispoziție, apreciind lucrurile bune – sunt mai feriți de experimentarea depresiei, a stresului, a sentimentului de vinovăție și a rușinii.”

    Iată două din exercițiile propuse în carte:

    • Învață să apreciezi și să extragi plăcere din experiențele de zi cu zi, în opoziție cu starea noastră generală de grabă, de fugă de la un moment la altul, opreste-te si privește cerul, bucură-te de copilul tău, doar privindu-l în timp ce se joacă concentrat cu piesele de Lego. “Înceracă să te bucuri de sentimentul realizării, când ai terminat cu bine o sarcină, acasă sau la serviciu, decât să te apuci distrat de o altă îndatorire de pe lista de lucruri pe care trebuie să le faci. Bucură-te de un duș lung și plăcut după o plimbare prin frig. Acest sentiment perfect poate dura câteva secunde sau un week-end întreg.”
    • Savurează viața și retrăiește amintirile plăcute alături de familie și prieteni. “Cercetătorii au descoperit că amintirile comune, împărțirea lor cu alții, sunt însoțite de emoții pozitive abundente, cum ar fi bucuria, împlinirea, amuzamentul, mulțumirea și mândria (…) Studiile sugerează ca toată lumea, și în special oamenii mai în vârstă, care au o experiență vastă, sunt capabili să extragă sentimentele pozitive din amintiri.”

    Important pentru a reuși să îți modifici comportamentele pentru a fi mai fericit este să fii flexibil, să variezi activitățile pe care ți le propui, să te păstrezi motivat și să îți atragi  câțiva prieteni alături de tine, care să te susțină și să te încurajeze.

    Si dacă nu v-am convins că meritați să vă fie mai bine, va propun doua clipuri în care Sonja Lyubomirsky povestește despre miturile despre fericire, despre reziliență si despre beneficiile de a fi fericit.

    Vă urez lectura plăcut și să fiți fericiți!

  • Terapia cognitiv comportamentală – câteva informații

    Terapia cognitiv comportamentală (TCC) este o forma bazată pe principiul conform căruia  conform caruia gândurile, tiparele de gândire, sunt cele care ne influențează emoțiile și comportamentele. Cauza confortului sau a disconfortului, precum si explicația cu privire la  acțiunile noastre este, conform terapiei cognitiv comportamentala, internă, dată de interpretarea personală cu privire la diferitele situații, și nu generată de persoane sau diverse contexte, exterioare nouă. TCC este deci un tip de terapie care ajută clienții sa își înțeleagă gândurile și emoțiile, și modul în care acestea le influențează comportamentele.  TCC presupune atât o formă de terapie cognitvă, care se adresează cognițiilor, cât și una comportamentală. Terapia cognitivă se adresează tiparelor de gândire, pe când cea comportamentală acționează asupra comportamentele asociate. Combinate, în cabinet, reprezintă o metodă extrem de eficientă pentru a rezolvă o gamă foarte largă de afectiuni pentru adulti, copii sau adolescenți.

    1.  Terapia cognitiv comportamentală are în centrul său relația de colaborare între terapeut si clientul său. Împreună, clientul și terapeutul,  vor pune bazele unei relații de încredere, vor discuta problemele actuale ale clientului. Acesta va propune ordinea în care aceste problme vor fi abordate, stabilindu-și astfel obiectivul sau obiectivele terapiei.  O relație solidă între client si terapeut este extrem de necesară, dar nu este elementul central al terapiei, după cum această relație nu este suficientă în a genera schimbarea. Clientul este cel care provoaca și susține schimbarea, prin însușirea unor noi modalități de gândire, le va pune în practică în viața sa de zi cu zi,  va actiona ca urmare a celor învățate.  In cadrul ședintelor de terapie cognitiv comportamentală, terapeutul și clientul vor analiza împreună problema adusă în cabinet, elementele care o mențin, inclusiv – cognițiile, comportamnetul și mediul, contextul în care ea apare. Clientul este deci extrem de implicat, activ in procesul terapeutic, primeste si ofera feed-back constant cu privire la evoluția terapiei. Fiecare întâlnire presupune discuții, exersarea anumitor abilități sau deprinderea anumitor tehnici. TCC este deci o abordare teraputică bazată pe efortul de colaborare între client si terapeut. Terapeutul urmărește să descopere scopurile, motivațiile, dorințele clientului. Rolul său este de a asculta, de a oferi sugestii, de a încuraja si a-l ajuta pe client să-și atingă scopurile. Rolul clientului este de a fi deschis, de a-si exprima nevoile, de a implementa ce a învățat în interacțiunile din cabinet.
    1. Terapia cognitiv comportamentala este relativ scurtă ca durată, se concentrează să îl ajute pe client să dezvolte singur mecanisme sănătoase de adapatare la situațiile care îi generează disconfort, îl învață sa facă fată contextelor de viată prin identificarea tiparelor de gândire disfuncționale, a comportamentelor dezadpatative și apoi prin schimbarea lor. TCC este limitată în timp tocmai datorită principiului conform căreia se desfășoara în mediul natural al clientului, in interactiunile sale de zi cu zi, prin implementarea abilităților însușite și exerasate  în cabinet. Sfârșitul terapiei se stabilește împreună cu clientul, odată cu atingerea obiectivului pe care clientul și l-a propus la începerea terapiei.
    1. TCC reprezintă un model educațional. TCC se bazează pe ipoteza, demontrastată științific, conform căreia cele mai multe reacții emoționale si comportamentale sunt învățate. Pornind de aici, scopul terapiei este acela de a-i ajuta pe clienți să renunțe, să se dezvețe de reacțiile disfuncționale și să învețe altele noi. Tocmai acest aspect educativ are rolul de a menține pe durată lungă de timp rezultatele obținute ca urmare a terapiei. Atunci când oamenii înțeleg ce fac pentru a le fi bine, pot sa reproducă acest model oricând si în orice circumstanțe.
    1. TCC are o structură clară, este orientată pentru atingerea unor scopuri predeterminate. Terapuetul TCC are un plan structurat pentru fiecare ședință în parte, în fiecare ședință sunt învățate, integrate tehnicie, exercitții specifice. TCC, dupa cum am mai arătat și mai sus se concentrează pe obiectivele clientului. Pentru atingerea acestora, clientul va învăța in cabinet modalități noi de gândire, de comportament. Terapeutul TCC nu îi va spune clientului său ce sa facă, ci îl va învăța cum să o facă.
    1. Temele pentru acasă reprezintă un element extrem de important in TCC. Perioada necesara atingerii obiectivelor clientului ar fi considerabil mai indelngată, daca exersarea tehnicilor TCC s-ar face numai in cabinet. De aceea clientul va primi teme clare, respectiv de lectura a anumitor materiale, de exersare in contexte de zi cu zi, sau de monitorizare a gândurilor, compoartamentelor sale.

    Beneficiile terapiei cognitiv comportamentale:

    • TCC are o bază științifică extrem de solidă, conceptele sale au fost investigate în numeroase studii clinice si experimente științifice si are o bază empirică consistentă.
    • TCC este bine structurată, este orientată spre scop și se concentrează cu precădere pe disconfortul imediat, dar nu pierde din vedere implicațiile pe termen lung. Îi solicită clientului implicare activă.
    • TCC este felxibila, se adpateaza unei plaje largi de tulburări sau disfuncționalități, printre acestea: depresie, anxietate generalizată, atacuri de panica, fobii, anxietate socială, anxietate de separare, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburare de stres posttraumatic, tulburări de alimentație, tulburări somatoforme, disfuncții sexuale, probleme de cuplu, managmentul furiei, atât pentru adulți, cât și pentru copii și adolescenți.
    • TCC îl învață pe client noi strategii, pe care le poate folosi nu numai pentru a depăși probleme actuale, le poate adapta pentru contexte de viață noi. TCC se concentreaza pe “aici și acum”, dar în aceiași măsură are în vedere modul în care trecutul a condus la formarea tiparelor și schemelor prezente.

    Vă invit așadar în cabinet pentru a deprinde un mod de gândire și comportament care să vă conduca la echilibru și acceptare.