În lumea băieților

Au nevoie băieții noștri să le cunoaștem nevoile specifice? Să înțelegem cum sunt diferiți, să le fim alături, acceptând-i necondiționat? În ce fel biologia specifică băieților le influențează comportamentele și care sunt prejudecățile noastre cu privire la modul în care trebuie să îi creștem?  V-ați întrebat, de exemplu, care sunt emoțiile pe care, încă de foarte devreme, băieții noștri învață să și le reprime, și care sunt costurile acestui mecanism? Cum povestesc băieții despre viața lor și dacă este important să îi provocăm să o facă?

Băieții se străduiesc să facă față aceluiași tip de provocări ca și fetele. Trăiesc aceleași emoții dureroase – când sunt respinși, sau când greșesc, sau când, pur și simplu, nu fac fața unui context. Se simt rușinați, și triști și speriați. Studiile arată că, de la vârste mici însă, băieții învață să ascundă exprimarea acestor emoții pe care le consideră un semn de slăbiciune. Și băieții, după cum știm, trebuie să fie puternici, față de părinții lor, față de prieteni, față de profesori. Înainte de vreme, și cu costuri mari pentru ei înșiși, dar și pentru noi toți. Învață cum să se detașeze de ei, de emoțiile lor și ale celor din jur. 

Sunt diferite rolurile fiecărui părinte în viața fiului lor? Evident că da, încă din primii ani de viață, modelul fiecărui părinte și prezența acestuia vor influența tipul de bărbat în care fiul lor se va dezvolta. Băieții se bazează pe ambii părinți să învețe cum să construiască o relație sănătoasă cu sine însuși, să se cunoască, au nevoie să învețe ce înseamnă să fii bărbat, cum să se raporteze la fete și apoi la femei, cum să își găsească rostul și sensul, iar prin modelul relației părinților lor învață ce înseamnă o relație de cuplu, cum să o construiască și cum să se bucure de ea. 

Băieții au nevoie de modele la care să se poată raporta, de părinții lor, dar și de comunitate. Au nevoie să își regăsească partea eroică, curajoasă, căreia să îi dea un sens și de care să se bucure.

Sunt mamă de băieți și îmi sunt dragi băieții mei, cum altfel. Îmi doresc pentru ei și pentru prietenii lor să crească într-o societate în care lumea interioară a băieților să nu mai fie un mister, să se bucure de ei înșiși fără rezerve, fără nici o umbră, să știm care le sunt nevoile reale, și să îi ajutăm să își găsească drumul și rostul. 

Mă bucur să vă invit la seminariile despre lumea băieților, aici veți găsi informații despre următoare întâlnire.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: