Corina Dobre

Etichetă: masculinitate

  • “The Mask You Live In” – ce înseamnă să fii bărbat

    “The Mask You Live In” – ce înseamnă să fii bărbat

    “The Mask You Live In” este un film despre băieți și masca pe care învață să o poarte. “Nu mai plânge, ce ești tu fetiță?!”, tristețea este pentru cei slabi, dacă arăt ce simt, vor râde de mine –  sunt convingeri pe care încă de la vârste mici băieții noștri le integrează. Băieți, mai mici sau mai mari, din diverse medii sociale,  povestesc despre modul în care au învățat ce înseamnă să devii bărbat – să ascunzi ce simți, să eviți să ceri ajutorul, să respingi ideea de feminitate, să te simți rușinat pentru că nu ești suficient de puternic, de dur, de masculin. 

    Documentarul prezinta statistici îngrijorătoare – despre frecvența scăzută cu care bărbatii cer ajutor în domeniul serviciilor de sănătate mentală, ce înseamnă pentru băieți fenemenul de bullying la școală și care sunt consecințele lui, despre consumul de alcool, de droguri, sau de sex în timpul adolescenței. 

    Un film care ridică multe întrebări, și invită la soluții. 

  • Ce are nevoie un băiat de la tatăl lui

    Ce are nevoie un băiat de la tatăl lui

    Un băiat știe că oricând își poate încărca rezervorul de iubire din îmbrățișarea mamei sale, dar  are nevoie de prezența atentă și caldă a tatălui pentru a-și cunoaște, înțelege și accepta masculinitatea. Oricât de mult ne iubim băieții, noi mamele, să învețe despre bărbați și lumea lor, să crească bărbați drepți și înțelepți o pot face numai în relația cu tatăl. 

    Un fiu tânjește să afle de la tatăl lui despre cum simte și cum trăiește un bărbat: cum își trăiește furia și care este rostul ei, ce înseamnă puterea unui bărbat si cum o poate folosi, cum își duce tristețea sau cum vede el iubirea: pentru o femeie, pentru familie, pentru prieteni sau chiar pentru sine însuși. Are nevoie să știe despre cum este să fii bărbat raportându-se la bărbați și nu respingând ceea ce este feminin.

    Sunt evident multe diferențe între femei si bărbați. Femeile se angajează în contact vizual mai frecvent decât o fac bărbații, stau de vorbă, în general, împărtășesc cu multă ușurință. Interacțiunile dintre bărbați sunt mai degrabă de umăr la umăr, fac lucruri împreună, și  mai puțin stau să discute, să se observe, să își cunoască lumea interioară. Un băiat învață de la tatăl lui prin modelul pe care acesta i-l oferă, cu bune și cu mai puțin bune, și dacă este prezent și dacă nu. Pentru că absența însăși a tatălui, respingerea sau critica acestuia îl vor împinge pe fiu să se oglindească în alte relații: își va lua mai mult decât este sănătos din relația cu mama sau se va baza pe cei de-o seamă cu el, insuficient maturizați pentru a-i oferi un exemplu înțelept. 

    Și pentru că socializarea în lumea bărbaților este legată mai mult de a face decât de a spune, fiul are nevoie ca tatăl să îl primească în lumea lui, să îi facă loc, să îl accepte în limita propriilor puteri. Pasiunile tatălui, bucuriile lui nu vor fi în multe cazuri și ale fiului. Dar răbdarea tatălui, capacitatea lui de a-l primi cu deschidere, de a-l învăța despre viață arătând-i viața lui, îl vor învăța pe fiu că este iubit și acceptat, că se poate sprijini oricând pe relația cu tatăl lui. Și astfel este întreg. 

    Tatăl însă, pentru a putea accepta ceea ce fiul lui este, întreaga lui lume interioară, este important să se accepte pe sine pe de-a întregul. Pentru că ce respinge la sine: impulsivitate, evitare, indecizie va pedepsi cu siguranța la fiul său. Iar respingerea tatălui nu va face decât să îl rușineze pe fiu: nu voi fi niciodată bărbatul pe care tatăl meu să îl poată admira. 

    Un fiu are nevoie, pe lângă un tată prezent și deschis, de un tată înțelept, ce poate să fie ferm, fără să fie abuziv, care știe cum să restabilească ordinea, atunci când haosul pare să pună stăpânire, care nu se teme de emoții, oricare ar fi ele, care știe că să tolereze și să se bucure de diferențele dintre el și fiul lui, rămânând egal cu el însuși. 

    Lumea mamei este mai ales lumea casei, a căldurii căminului, a limbajului iubirii. Rolul tatălului, fără a exclude necesitatea unei relații apropiate și iubitoare cu fiul lui, este și acela de a-l susține pe băiat să descopere cu încredere lumea largă, să o ajute pe mamă să îl lase să se desprindă.  Au nevoie, tată și fiu, de timp constant și consistent petrecut împreună: sporturi, hobby—uri pe care să le împărtășească, să călătorească. În același timp, dacă tatăl are o relație bună cu mama fiului său, dacă acesta privește toate femeile cu respect, băiatul va învăța că să fii bărbat nu înseamnă o respingere a caracteristicilor feminine, ci o regăsire a propriilor valori, a propriei puteri, a propriului drum. 

    Relațiile de prietenie, de camaraderie ale tatălui cu alți bărbați îi vor deschide fiului poarta spre o comunitate din care poate învăța și pe care se poate baza, o lume a bărbaților, din care fiul își poate alege mentori ce pot să completeze valorile pe care și le-a însușit din relația cu tatăl lui.

    Și poate la fel de mult ca iubirea, un fiu caută adimrația tatălui, pentru lucruri mici, și pentru lucruri mari. Când tatăl nu reușește să vadă nimic sau mai nimic de admirat în fiul lui, din cauza propriilor lui vulnerabilități, golul pe care băiatul îl va trăi, în lipsa acesteia va fi un motiv continuu de căutare și mai ales de nefericire, pentru că oricât de mult ar face, nu este suficient ca tata să fie mulțumit. Și când lipsa admirației tatălui nu o va umple cu rezultate, durerea ce se va naște o va umple cu alcool, muncă multă, relații nenumărate. 

    Ce are nevoie un băiat de la tatăl lui? Are nevoie de un tată conștient de ceea ce este, prezent și disponibil, care să îl învețe pe fiu ceea ce știe, dar să rămână curios la diferențele dintre ei, să îl învețe ce înseamnă să trăiești toate emoțiile, cum să iubești și să te lași iubit, să îl introducă în lumea bărbaților unde acesta să își găsească locul.

    Iar seara, dragi tați de băieți, când ziua stă să se încheie, merită să vă întrebați: “Ce am făcut eu astăzi cu fiul meu?”

  • Băiatul si mama lui, o relație sănătoasă

    Băiatul si mama lui, o relație sănătoasă

    Pentru un copil, mama și tatăl reprezintă modele, stâlpii pe care își va construi viața. Iubirea și înțelepciunea părinților îl vor ajuta să se definească, să își găsească drumul. La fel de important, mama și tatăl au roluri și relații diferite cu copilul lor – fată sau băiat –, iar ceea ce primește de la fiecare dintre ei îl va ajută să ajungă un adult întreg, asumat.

    Dar care este rolul mamei în viața fiului ei? Cum îi poate fi alături astfel încât să îl ajute să devină un bărbat cald, bun, autonom, puternic? Ei bine, în primul rând, mama trebuie să înțeleagă că băiatul este biologic diferit de tot ceea ce știe ea, ca atare are nevoie să învețe despre biologia lui, despre trăsăturile specifice băieților, să le onoreze și să-și susțină fiul acolo unde el are nevoie.

    Pentru o mamă este important să știe că băieții sunt mai activi, au nevoie de spații largi de desfășurare – pentru ei este important să se miște, să alerge. Băieții intră frecvent în competiții, de altfel au nevoie să crească și să se dezvolte prin competiție, sunt mai agresivi în joc, de aceea vor avea nevoie să învețe diferența dintre agresivitate și violență. La fel, băieții își asumă riscuri cu o mult mai mare ușurință și au nevoie să crească într-un context sigur, dar care să le ofere deopotrivă și posibilitatea de a se dezvolta. Sunt mai independenți, încă de la vârste mici, par că se pot desprinde cu mai mare ușurință, dar, totodată, au nevoie ca mama să le rămână discret alături. De asemenea, exprimarea emoțională la băieți se dezvoltă mai lent.

    Atunci când au un disconfort emoțional, băieții simt nevoia să fie susținuți, dar mai degrabă prin antrenarea lor în diverse activități împreună, și nu neapărat “înghesuindu-i” să le povestească. La polul opus, atunci când au o problemă, primul gând al celor mai multe fete sau femei pentru a se liniști este să împărtășească cuiva pățania. Să povestească. Își sună cea mai bună prietenă, ori întreaga gașcă de fete se adună și dezbate de-a fir a păr problema.

    Băiatului, însă, îi va lua un timp să integreze, să proceseze ce i s-a întâmplat și va povesti minimal. Are nevoie ca mama să îi dea spațiu, dar să nu-l abandoneze – te văd și îți înțeleg problema, sunt aici când vei fi pregătit. Deprinzând lucrurile de care are cu adevărat nevoie, băiatul va crește știind că este acceptat, și putând fi condus discret de mamă în lumea exprimării emoționale, a conectării cu cei care îl iubesc.

    Rolul tatălui, pe de altă parte, este esențial în viața băiatului său. Este responsabilitatea lui să își construiască o relație sănătoasă cu fiul lui, iar mama îl poate ajuta susținându-l să aibă un rol activ și asumat în viața lui, sau dimpotrivă să îl îndepărteze. Susținută de tată și de relația bună pe care acesta o are cu fiul lui, mama îi poate da băiatului spațiul să plece, să se desprindă, să experimenteze, să riște, să se transforme într-un bărbat autonom.

    De asemenea, pentru ca băiatul să învețe să devină autonom este important ca distribuirea sarcinilor în casă să fie echitabilă pentru toți membrii familiei: “Lasă, mamă, că e rușine să calci!” sau “Cât trăiesc eu tu nu o să pui mâna pe mătură!” nu vor face decât să îl învețe pe băiat că este neputincios, că nu se poate descurca ori că i se cuvine ca alții să muncească pentru el.

    Relația de cuplu și modul în care cei doi părinți se raportează unul la celălalt îl vor influența pe băiat cu privire la modul în care va percepe masculinitatea și feminitatea. O relație caldă între parteneri, în care fiecare are grijă de sine, dar și de celălalt, îi transmit copilului mesajul că este în siguranță. Dacă însă mama este abuzivă, critică cu tatăl, ori îl ia pe fiu drept aliat, băiatul va înțelege că a fi bărbat este rușinos, iar ca adult ori se va lăsa subjugat de femei, ori va alege să le pedepsească. Dacă, dimpotrivă mama este cea abuzată, fiul își va dori să o protejeze, dar cum sarcina este peste puterile lui va învăța să evite relațiile ori se va transforma precum tatăl lui, într-un abuzator.

    Rolul de femeie și modul în care mama și-l asumă vor creiona povestea despre feminitate, sau de lipsă a ei, pe care băiatul și-o va integra. O mamă care știe să aibă grijă de ea, care își va onora drumul în viață – și separat față de misiunea de a fi mama – îi va transmite fiului său mesajul că femeile pot fi puternice, dar și grijulii, cu sine și cu cei apropiați. Studiile arată o că relație bună cu mama îl vor ajuta pe băiat să își formeze concepții flexibile cu privire la rolurile fiecăruia dintre parteneri, ce vor influența ulterior rolul său de tată și de soț. De asemenea, băieții adolescenți care au o relație bună cu mama lor se implică mai puțin frecvent în comportamente nocive, cu risc crescut, iar ulterior vor putea susține relații bogate, de substanță, cu viitoarea parteneră.

    Sigur, sunt contexte în care relația cu mama pur și simplu nu merge bine, dar despre ele într-un articol viitor. Este important însă ca mama să învețe care sunt nevoile specifice ale fiului ei pentru a-i putea fi alături, cum la fel de important este să investească și să se preocupe de relația de cuplu și să aibă grijă de ea însăși.

    *scris pentru Mind Education