Corina Dobre

Etichetă: baieti

  • 22 noiembrie – În lumea băieților „Viața emoțională a băieților – despre părinți și prieteni”

    22 noiembrie – În lumea băieților „Viața emoțională a băieților – despre părinți și prieteni”

    Ca părinți, ne dorim să le fim alături băieților nostri, să îi susținem în a-si găsi sensul ca viitori bărbați. Vă inivit la un nou seminar “În lumea băieților” în care să discutăm despre rolul și importanța relației cu fiecare dintre părinți pentru a crește un băiat care să ajungă un bărbat fericit cu el însuși, puternic, dar și cald, bun și tandru.

    Părinții, relațiile pe care le au cu băieții lor, legătura dintre mama și fiul ei, legătura dintre tată și fiului lui vor defini modul în care băiatul va forma toată gama de relații – de colegialitate, de prietenie, de iubire, relația cu sine însuși.
    Iubirea necondiționată a părinților, capacitatea lor de a-și încuraja fiul să exploreze, susțindu-l când are nevoie, reprezintă baza de la care pleacă și spre care știe că atunci când este cazul se poate întoarce, oricând și în siguranță.

    Pornind de la modelul relației pe care o au cu noi părinții, apoi de la înțelegerea importanței fiecărei prietenii din viața lor, îi învățăm pe băieții noștri, și mai ales îi susținem, să construiască relații de care să se bucure, în care să fie în siguranță. Este pasul esențial pe care îl au de făcut, astfel încât în viața adultă rolul de partener să fie unul firesc, să își găsească propriul loc în relații, dar să știe cum și să poată oferi căldură, empatie și înțelegere.

    Seminarul își propune să răspundă la întrebări și nevoi ale părinților de băieți, legate de relația cu fiul lor, de relația de cuplu si influența ei, despre nevoile sociale și emoționale ale băiților.

    Cum imi iubesc necondiționat fiul și cum îmi exprim iubirea?
    Cum își exprimă mama iubirea și cum își exprimă tatăl?
    Ce are nevoie un băiat de la tatăl lui și ce are nevoia de la mama lui?
    Care este imaginea masculinității astăzi și cum influențează creșterea băieților?
    Cum îl influențează relația dintre părinți?
    Cum își trăiesc băieții emoțiile? Ce ascund și ce lasă să se vadă?
    Ce pot face dacă băiatul meu nu are prieteni?
    Când este prea competitiv sau prea puțin competitiv?
    Pot să îl ajut să socializeze mai mult?

    Vă invit așadar miercuri 22 noiembrie, la ora 18.30, la seminarul “Viața emoțională a băieților – despre părinți și prieteni”

    Unde: Soseaua Cotroceni 18, etaj 1, interfon 02. Intrarea în bloc se face pe străduța laterală.

    Cost: 100/persoană, 150/cuplu de părinți sau prieteni

  • „Miracolul băieților” – Michael Gurian, Editura Trei

    3081Am avut nevoie de cărțile lui Michael Gurian să înțeleg lumea și mintea bărbaților și a băieților. I-am văzut pe băieții mei cum cresc, zi de zi și m-am bucurat de ceea ce mi-au dat și de ceea ce au primit de la mine, dar nu a fost suficient. Pentru că lumea, mintea și realitatea lor, nevoile lor sunt diferite de ale mele. Și a fost esențial să înțeleg în ce fel sunt altfel, și ce pot face să fiu o mamă de băieți atentă cu adevărat la ei, la contextele și realitățile lor, emoționale și nu numai.
    Una din cărțile de bază din bibliografia părinților de băieți este cartea lui Gurian recent tradusă la Editura Trei, Miracolul băieților. Gurian așează creșterea băieților pe fundația solidă a unei relații sănătoase cu mama, relația cu tatăl, nevoia existenței unui mentor și sprijinul pe comunitate.

    În relația cu mama, “Este necesar”, spune Gurian, “ca iubirea dintre mamă și fiul ei să evolueze odată cu timpul. Mama trebuie să îi dea voie fiului să plece în lumea bărbaților. Ceea ce poate mama nu realizează este că desprinderea nu este benefică numai pentru fiu, ci și pentru ea însăsi. Dacă nu îi poate da drumul, ea nu poate trece într-o altă etapă a vieții sale. Va continua să trăiască prin fiul său, nu pentru ea însăși. Are acum nevoie de ajutor de la bărbații din viața fiului ei. Dacă aceștia nu intervin, se va agăța de fiul ei în moduri nenumărate, iar acesta va trece în viața adultă simțindu-se prins într-o lume care nu este a lui.”

    În ceea ce privește relația cu tatăl, Gurian arată că nu atât indisponibilitatea emoțională a bărbaților este marea problemă, nici până acum aceștia nu au fost altfel, ci mai degrabă desprinderea familiei de comunitate, de unchi, de veri, de bunici și de aici lipsa unor modele masculine, cu consecințe asupra modului în care băieții își integrează masculinitatea.

    Deasemenea, ca și în celelalte cărți ale sale, Gurian subliniază importanța pe care comunitatea și mentorii o au pentru băieți, sprijinul pe care îl găsesc în exteriorul familiei, sprijin ce îi ajută să își completeze lumea interioară, să își asume cu curaj un rol, cu sens și rost.
    Toți acești stâlpi însă nu au sens fără a înțelege biologia băieților. Un capitol întreg povestește despre aceste diferențe și ce au nevoie de la noi, adulții, părinți, bunici, profesori, pentru a-i învăța să se bucure cu adevărat de ei înșiși – nevoia de spațiu, de mișcare, de a experimenta, diferența în exprimarea emoțiilor, modul în care ei se relaxează.

    Dacă vă doriți o incursiune în lumea băieților, vă invit cu drag la seminariile pe care le organizez pentru și împreună cu părinții de băieți, primul dintre ele miercuri 4 octombrie “Biologia și nevoile băieților”.

  • Cum este să fii mamă de băieți

    Cum este să fii mamă de băieți

    De ceva vreme mă preocupă, cu căldură și curiozitate, lumea interioară a băieților. Am citit studii și cărti despre băieți, am dezvoltat un program pentru părinții de băieți, dar bucuria profundă, pe lângă tot ce imi oferă știința, vine din relația vie pe care o am cu băieții mei. Sora mea are două fete grozave, am prietene care au relații minunate cu fiicele lor, știu toate minunățiile de care se bucură mamele de fete, dar pentru nimic nu aș putea fi mai recunoscătoare ca pentru cei doi fii minunați pe care i-am primit, pentru ceea ce îmi oferă zi de zi, pentru ceea ce mă lasă să le dăruiesc, și mai ales pentru ceea ce am învățat de la ei.

    Am învățat că prietenia este mai ales despre a face si mai puțin despre a spune, că ești puternic când îți asumi că ai rănit, nu neapărat când nu arăți că esti trist sau speriat.

    Au trecut prin mai multe etape în relațiile cu fetele, și am văzut la prima mână cât de grele pot fi respingerile pentru ei, dar un joc de fotbal cu cel mai bun prieten este un pansament fără greș. Le-am apreciat curajul de a încerca să atragă atenția unei fete, să îi ofere flori, să o invite în oraș, dar și înțelepciunea de a vedea când o relație nu este sănătoasă, și să se retragă.

    M-am molipsit adesea, și mi-am încărcat bateriile de la bucuria lor de a face fel de fel de chestii – “bomba” cu tone de stropi în piscina, cum au învătat pisica să înoate, cățăratul în copaci, meciurile alerte la coșul de baschet din spatele casei, liniștea pe care le-o dă trasul cu arcul, experimentatul în bucătărie, cu reusita lor cea mai mare, un sufleu de ciocolată.

    Studiile descriu competiția ca pe un element central al masculinității. Trăind zi de zi cu ei în casă, o vezi în toate formele ei – luptele în joacă, dar în care nu te lași doborât, meciul de fotbal, prietenos și de relaxare, dar care e pe puncte și de la un moment dat devine chiar serios, notele de la matematica, invitatul fetelor la dans, cine sare gardul mai repede, sau cine arunca în lac piatra mai departe, amândoi, le trăiesc autentic și din tot sufletul.

    Sunt lucruri pe care o mamă de băiat le poate face și multe pe care nu – nu îi mai ții de mână de la o anumită vârstă, îi îmbrățișezi în public doar dacă nu sunt fete prin preajmă, îți tii îngrijorarea pentru tine, (ești chill, se spune :))când pleacă în excursii de explorare, esențiale pentru ei de altfel, când sunt plecați, primești un telefon pe zi, scurt ca să știi că sunt în toate bucățile. Dar când ușile seara se închid, și ne întâlnim cu toții acasă, căldura si bucuria lor de a-ți fi în preajmă sunt neprețuite, iar poveștile lor, complet diferite de experiențele mele  de fată din copilărie și adolescență sunt spumoase și de neegalat. Și poate cel mai important, este faptul că dacă le dai spațiu, îi asculți, ei pleacă, și se întorc cu fruntea sus, curajosi, dar fără să își piardă bucuria de a fi drăgăliți, cerându-ți sprijinul când au nevoie, sau doar bucurându-se de relația pe care o aveți.

    Imi sunt dragi băieții mei, cum altfel. Îmi doresc pentru ei și pentru prietenii lor să crească într-o societate în care lumea interioară a băieților să nu mai fie un mister, să se bucure de ei înșiși fără rezerve, fără nici o umbră, să știm care le sunt nevoile reale, și să îi ajutăm să își găsească drumul și rostul.