Cum este să fii mamă de băieți

De ceva vreme mă preocupă, cu căldură și curiozitate, lumea interioară a băieților. Am citit studii și cărti despre băieți, am dezvoltat un program pentru părinții de băieți, dar bucuria profundă, pe lângă tot ce imi oferă știința, vine din relația vie pe care o am cu băieții mei. Sora mea are două fete grozave, am prietene care au relații minunate cu fiicele lor, știu toate minunățiile de care se bucură mamele de fete, dar pentru nimic nu aș putea fi mai recunoscătoare ca pentru cei doi fii minunați pe care i-am primit, pentru ceea ce îmi oferă zi de zi, pentru ceea ce mă lasă să le dăruiesc, și mai ales pentru ceea ce am învățat de la ei.

Am învățat că prietenia este mai ales despre a face si mai puțin despre a spune, că ești puternic când îți asumi că ai rănit, nu neapărat când nu arăți că esti trist sau speriat.

Au trecut prin mai multe etape în relațiile cu fetele, și am văzut la prima mână cât de grele pot fi respingerile pentru ei, dar un joc de fotbal cu cel mai bun prieten este un pansament fără greș. Le-am apreciat curajul de a încerca să atragă atenția unei fete, să îi ofere flori, să o invite în oraș, dar și înțelepciunea de a vedea când o relație nu este sănătoasă, și să se retragă.

M-am molipsit adesea, și mi-am încărcat bateriile de la bucuria lor de a face fel de fel de chestii – “bomba” cu tone de stropi în piscina, cum au învătat pisica să înoate, cățăratul în copaci, meciurile alerte la coșul de baschet din spatele casei, liniștea pe care le-o dă trasul cu arcul, experimentatul în bucătărie, cu reusita lor cea mai mare, un sufleu de ciocolată.

Studiile descriu competiția ca pe un element central al masculinității. Trăind zi de zi cu ei în casă, o vezi în toate formele ei – luptele în joacă, dar în care nu te lași doborât, meciul de fotbal, prietenos și de relaxare, dar care e pe puncte și de la un moment dat devine chiar serios, notele de la matematica, invitatul fetelor la dans, cine sare gardul mai repede, sau cine arunca în lac piatra mai departe, amândoi, le trăiesc autentic și din tot sufletul.

Sunt lucruri pe care o mamă de băiat le poate face și multe pe care nu – nu îi mai ții de mână de la o anumită vârstă, îi îmbrățișezi în public doar dacă nu sunt fete prin preajmă, îți tii îngrijorarea pentru tine, (ești chill, se spune :))când pleacă în excursii de explorare, esențiale pentru ei de altfel, când sunt plecați, primești un telefon pe zi, scurt ca să știi că sunt în toate bucățile. Dar când ușile seara se închid, și ne întâlnim cu toții acasă, căldura si bucuria lor de a-ți fi în preajmă sunt neprețuite, iar poveștile lor, complet diferite de experiențele mele  de fată din copilărie și adolescență sunt spumoase și de neegalat. Și poate cel mai important, este faptul că dacă le dai spațiu, îi asculți, ei pleacă, și se întorc cu fruntea sus, curajosi, dar fără să își piardă bucuria de a fi drăgăliți, cerându-ți sprijinul când au nevoie, sau doar bucurându-se de relația pe care o aveți.

Imi sunt dragi băieții mei, cum altfel. Îmi doresc pentru ei și pentru prietenii lor să crească într-o societate în care lumea interioară a băieților să nu mai fie un mister, să se bucure de ei înșiși fără rezerve, fără nici o umbră, să știm care le sunt nevoile reale, și să îi ajutăm să își găsească drumul și rostul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s