Rușinea de a fi imperfect

“…

A închis telefonul cu mintea zbârnâindu-i. Îi țiuiau urechile. Cum de a fost așa naivă? De ce s-a lăsat păcălită? Cică erau prietene. Cum să își facă o firmă numai a lor și să mute toate contractele? Doar că era gravidă?

Se sufoca. Dacă ar fi putut, ar fi vomitat. Și mațele și le-ar fi dat afară. Mintea ei căuta un sens. Un sens aproape de negăsit.

Contruieseră pas cu pas, munciseră zile în șir să câștige contract după contract. Erau asociate. Doamne, Dumnezeule, asociate. Atâtea planuri. Atâta risipă de idei și de energie.

Oare daca ar fi fost mai prevăzătoare ar fi putut să anticipeze? Oare s-a implicat prea mult? Sau prea puțin? Ar fi trebuit să clarifice mai clar prin documente ce aveau fiecare în firmă? Se simțea ultima proastă.

Le primise la ea în casă, la mase vesele de familie. Veniseră la nunta ei, au râs și au plâns împreună. Le povestise durerile ei. S-a scuturat ca de un gând de nesuportat. Din nou un eșec. Dacă ar fi putut și-ar fi tras două palme. Să se trezească. Furia pe ea creștea ca un tăvălug. O tensiune de nesuportat. Dar cel mai greu, îi era rusine. Din nou. Îi era rușine cu ea, cu incompetența ei.  O rușine copleșitoare.

….”

Relațiile sunt suportul fiecăruia dintre noi. Ne naștem într-o relație, creștem bazându-ne pe relații, relațiile ne aduc fericire sau dimpotrivă ne pot produce multă durere. Când relația cu părinții nu merge bine, un mod de a o asigura este de a încerca să anticipezi și să faci lucrurile perfect.

“Dacă mă port bine, dacă sunt cuminte mama nu o să mai fie tristă, o să se joace cu mine.”

“Dacă fac curat în casă, poate tata nu o sa se mai înfurie pe mama, și nu o să o mai lovească”

“Dacă mă străduiesc și sunt atent, poate mama nu o să mai imi spună că sunt superficial”

“Dacă iau note mari, poate tata o să se uite cu mândrie și la mine, cum se uită la fratele meu.”

Dacă fac lucurile perfect sper că o să fiu acceptat, iubit sau nu o să mai fiu pedepsit. 

Perfecționismul este legat de relații. Nu am nevoie să fiu perfect numai pentru mine însumi. O mamă perfectă, un soț perfect, o prietenă perfectă, un angajat perfect, un coleg perfect – toate îmi asigură relațiile cu cei ce imi sunt importanți.

Perfecționistul pune presiunea pe sine și pe cei din jur ca rezultatele să fie cele așteptate, neapărat perfecte. Greșeala este o catastrofă. Dacă am dat greș nu mai știu cine sunt. Întreaga mea persoană este pusă sub semnul întrebării. Greșeală poate să fie că nu sunt primul, al doilea să fie inacceptabil, sau că nu sunt constant în primii 5% cei mai talentati, se întâmplă când sunt printre cei mai buni, să fiu doar mediu, dar asta este inadmisibil. Eșecul, după standardele perfecționistului, este o disoluție a sinelui, dacă nu pot fi perfect cine sunt, ce mă fac?

Adesea perfecționistul se supraîncarcă, preia activități pe care ar putea foarte bine să le facă altcineva, pentru că numai așa este sigur că lucrurile vor ieși cum trebuie. Este o povară pentru cei din jur, pentru că în nevoia de a fi perfect, este critic, cere prea mult, respinge. Și adesea rămâne singur, plin de resentimente, furios pe ceilalți și pe sine.

De cele mai multe ori numai rezultatul contează. Se întâmplă să îl atingă, după multă muncă, dar deaparte de a fi mulțumit, sleit de efort, golit pe dinăuntru, își propune următorul țel. Dacă ajung acolo o să fie mai bine.

Perfecționistul nu face neapărat lucrurile perfect, are însă nevoie ca ele să fie perfecte, pentru că numai astfel, pe o perioadă scurtă, tensiunea interioră poate fi eliberată. Din teama de a nu greși, de a nu se supune la propria imperfecțiune se întâmplă să renunțe la proiecte, să aleagă numai zonele unde știe că va excela. In mod paradoxal, amânarea este tot un răspuns al perfecționismului. Nu știu dacă o să îmi iasă sau nu, așa încât, o las pe mai târziu, iar mai târziu se va simți vinovat că nu s-a apucat de treabă, și va amâna din nou. Intră astfel într-un cerc vicios.

Va închide relații care îi vor confrunta propriile limite sau se va simți exclusiv vinonvat, rușinat pentru relațiile care nu merg bine.

În spatele dorinței de a face lucrurile la standarde de multe ori nerealiste, perfecționistul trăiește, aproape constant, frica, neliniștea, rușinea de a fi văzut ca imperfect, defect. O tensiune surdă, continuă. Căută, adesea încrâncenat un drum ce pare să fie de negăsit.

Ca și copil, perfecționistul a avut nevoie să își așeze lumea astfel încât să fie predictibilă. Pentru că   nu putea conta pe părinte pentru a-i organiza lumea interioară, dimpotrivă acesta mai degrabă o dezorganiza – prin critică, prin absență, prin respingere, prin abuz –  copilul a învățat că “dacă pot fi perfect, pot fi o partea a unei lumi predictibile și coerente, în care sunt acceptat, confirmat și valorizat.” (Greenspon, 2008). În final, dorința perfecționistului este de a conserva relația principală – “numai dacă ar mai fi trăit mama să mă vadă.”

720eb344bade763d9fb2bf4b3b1332c4Drumul de vindecare al unui perfecționist este cel de acceptare a sa, de împăcare cu trecutul, de confruntare cu limitele și cu sine însuși – cum sunt și de ce anume am în mod real nevoie. Să te confrunți cu propria imperfecțiune, pentru un perfecționist este aproape de neimaginat. Este dureros, greu, dar necesar. Are nevoie să se expună pentru a-și găsi liniștea. Pentru a putea merge însă pe acest drum, este indispensabil suportul celor apropiați, este important să își aducă alături oameni care să îi ofere relații calde, sănătoase, în care să știe că dacă învață să fie vulnerabil, va fi acceptat. Și astfel, ca de fiecare dată, cercul se închide – rănit într-o relație, într-o relație își poate găsi complet vindecarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s