Corina Dobre

Etichetă: mama

  • Băiatul si mama lui, o relație sănătoasă

    Băiatul si mama lui, o relație sănătoasă

    Pentru un copil, mama și tatăl reprezintă modele, stâlpii pe care își va construi viața. Iubirea și înțelepciunea părinților îl vor ajuta să se definească, să își găsească drumul. La fel de important, mama și tatăl au roluri și relații diferite cu copilul lor – fată sau băiat –, iar ceea ce primește de la fiecare dintre ei îl va ajută să ajungă un adult întreg, asumat.

    Dar care este rolul mamei în viața fiului ei? Cum îi poate fi alături astfel încât să îl ajute să devină un bărbat cald, bun, autonom, puternic? Ei bine, în primul rând, mama trebuie să înțeleagă că băiatul este biologic diferit de tot ceea ce știe ea, ca atare are nevoie să învețe despre biologia lui, despre trăsăturile specifice băieților, să le onoreze și să-și susțină fiul acolo unde el are nevoie.

    Pentru o mamă este important să știe că băieții sunt mai activi, au nevoie de spații largi de desfășurare – pentru ei este important să se miște, să alerge. Băieții intră frecvent în competiții, de altfel au nevoie să crească și să se dezvolte prin competiție, sunt mai agresivi în joc, de aceea vor avea nevoie să învețe diferența dintre agresivitate și violență. La fel, băieții își asumă riscuri cu o mult mai mare ușurință și au nevoie să crească într-un context sigur, dar care să le ofere deopotrivă și posibilitatea de a se dezvolta. Sunt mai independenți, încă de la vârste mici, par că se pot desprinde cu mai mare ușurință, dar, totodată, au nevoie ca mama să le rămână discret alături. De asemenea, exprimarea emoțională la băieți se dezvoltă mai lent.

    Atunci când au un disconfort emoțional, băieții simt nevoia să fie susținuți, dar mai degrabă prin antrenarea lor în diverse activități împreună, și nu neapărat “înghesuindu-i” să le povestească. La polul opus, atunci când au o problemă, primul gând al celor mai multe fete sau femei pentru a se liniști este să împărtășească cuiva pățania. Să povestească. Își sună cea mai bună prietenă, ori întreaga gașcă de fete se adună și dezbate de-a fir a păr problema.

    Băiatului, însă, îi va lua un timp să integreze, să proceseze ce i s-a întâmplat și va povesti minimal. Are nevoie ca mama să îi dea spațiu, dar să nu-l abandoneze – te văd și îți înțeleg problema, sunt aici când vei fi pregătit. Deprinzând lucrurile de care are cu adevărat nevoie, băiatul va crește știind că este acceptat, și putând fi condus discret de mamă în lumea exprimării emoționale, a conectării cu cei care îl iubesc.

    Rolul tatălui, pe de altă parte, este esențial în viața băiatului său. Este responsabilitatea lui să își construiască o relație sănătoasă cu fiul lui, iar mama îl poate ajuta susținându-l să aibă un rol activ și asumat în viața lui, sau dimpotrivă să îl îndepărteze. Susținută de tată și de relația bună pe care acesta o are cu fiul lui, mama îi poate da băiatului spațiul să plece, să se desprindă, să experimenteze, să riște, să se transforme într-un bărbat autonom.

    De asemenea, pentru ca băiatul să învețe să devină autonom este important ca distribuirea sarcinilor în casă să fie echitabilă pentru toți membrii familiei: “Lasă, mamă, că e rușine să calci!” sau “Cât trăiesc eu tu nu o să pui mâna pe mătură!” nu vor face decât să îl învețe pe băiat că este neputincios, că nu se poate descurca ori că i se cuvine ca alții să muncească pentru el.

    Relația de cuplu și modul în care cei doi părinți se raportează unul la celălalt îl vor influența pe băiat cu privire la modul în care va percepe masculinitatea și feminitatea. O relație caldă între parteneri, în care fiecare are grijă de sine, dar și de celălalt, îi transmit copilului mesajul că este în siguranță. Dacă însă mama este abuzivă, critică cu tatăl, ori îl ia pe fiu drept aliat, băiatul va înțelege că a fi bărbat este rușinos, iar ca adult ori se va lăsa subjugat de femei, ori va alege să le pedepsească. Dacă, dimpotrivă mama este cea abuzată, fiul își va dori să o protejeze, dar cum sarcina este peste puterile lui va învăța să evite relațiile ori se va transforma precum tatăl lui, într-un abuzator.

    Rolul de femeie și modul în care mama și-l asumă vor creiona povestea despre feminitate, sau de lipsă a ei, pe care băiatul și-o va integra. O mamă care știe să aibă grijă de ea, care își va onora drumul în viață – și separat față de misiunea de a fi mama – îi va transmite fiului său mesajul că femeile pot fi puternice, dar și grijulii, cu sine și cu cei apropiați. Studiile arată o că relație bună cu mama îl vor ajuta pe băiat să își formeze concepții flexibile cu privire la rolurile fiecăruia dintre parteneri, ce vor influența ulterior rolul său de tată și de soț. De asemenea, băieții adolescenți care au o relație bună cu mama lor se implică mai puțin frecvent în comportamente nocive, cu risc crescut, iar ulterior vor putea susține relații bogate, de substanță, cu viitoarea parteneră.

    Sigur, sunt contexte în care relația cu mama pur și simplu nu merge bine, dar despre ele într-un articol viitor. Este important însă ca mama să învețe care sunt nevoile specifice ale fiului ei pentru a-i putea fi alături, cum la fel de important este să investească și să se preocupe de relația de cuplu și să aibă grijă de ea însăși.

    *scris pentru Mind Education

  • Cum învață băieții evitarea

    Cum învață băieții evitarea

    Copiii noștri au nevoie să crească primind iubire, afecțiune, sprijin de la ambii părinți, mama și tatăl lor. Încă din primele zile de la naștere, relațiile pe care copilul le formează cu fiecare dintre ei sunt diferite. Mama este biologic construită, prin hormonii pe care corpul ei îi secretă (estrogen, progesteron, oxitocină), să fie profund atașată de copil. Este modul în care natura ajută nou-născutul să supraviețuiască. Tatăl, însă, este cel care biologic este predispus să se poată desprindă, să plece să aducă hrană, să protejeze mama și copilul.

    Mai puțin aplecat înspre relaționare, și mai degrabă orientat spre acțiune, bărbatul va forma diferit relația cu copilul său, băiat sau fată. Evident, modul în care biologia susține relaționarea bărbaților este specific și băieților.

    Creierul băieților îi împinge să fie mai puțin aplecați înspre partea de redare, de exprimare a emoțiilor sau a diferitelor experiențe de viață pe care le trăiesc. Au nevoie de timp și de spațiu pentru a-și procesa experiențele și abia apoi se pot conecta cu cei din jurul lor. Pentru mamele lor acest mod de construire a unei relații este complet străin. Femeile relaționează, se conectează, povestesc imediat. Pentru un băiat efuziunile sentimentale ale mamei, chiar și cu cele mai bune intenții ale acesteia, pot fi copleșitoare.

    Băieții se conectează cu mai multă ușurință prin acțiuni – gătim împreună și îți povestesc ce s-a întâmplat la școală, ne plimbăm cu rolele și pot să îți cer sfatul despre cum să mă apropii de o fată care îmi place. Atunci când încărcătura emoțională pe care un băiat o are de procesat este prea mare – spre deosebire de fete care pot să exprime cu mai mare ușurință ceea ce simt – băiatul se va retrage, va fugi de tumultul emoțional. Este primul pas prin care își construiește mecanismul de evitare.

    De asemenea, modelul tatălui de a construi relații este important. În acest context, tatăl poate face diferența în ceea ce privește buna dezvoltare emoțională a fiului său. Tatăl o va susține pe mamă să se îndepărteze, nu să își abandoneze fiul, dar și să îi dea acestuia posibilitatea să crească emoțional în ritmul lui. Relația apropiată a tatălui cu fiul lui, amândoi biologic asemănători, îi va da mamei încredere să se desprindă, iar fiului posibilitatea să învețe cum să relaționeze, nu fugind, ci acceptând că există modalități diferite de a exprima și de a-ți gestiona emoțiile.

    Un alt factor care influențează dezvoltarea emoțională a băieților este relația dintre cei doi părinți. Modul în care tatăl interpretează și susține disconfortul emoțional al mamei reprezintă o lecție pe care fiul lor o va integra și pe care o va reda apoi, în relațiile sale, întreaga viață. Poate învăța, pe de o parte, că bărbatul este rănit cu ușurință de emoțiile femeii – de furia, de frustrarea, de tristețea, de deznădejdea ei, atunci când tatăl lui dispare, fizic sau numai emoțional, iar mama trebuie să se descurce cumva.

    Martor al încărcăturii emoționale pe care mama lui o trăiește și al absenței emoționale, a detașării tatălui, el, încă copil, se poate simți responsabil pentru durerea ei și, în același timp, pentru lipsa tatălui. Ar vrea să își asume răspunderea reparării, dar pălăria este încă prea mare. Și atunci, firesc, se identifică cu tatăl – “Mama este rea!” și închide instinctual ușa înțelegerii emoționale cu ea. Pe de altă parte, însă, când tatăl este prezent, atunci când exprimă emoții adecvat, de toate felurile, fiul lui va învăța că amândoi partenerii au loc, că emoțiile nu sunt amenințătoare și că există moduri sănătoase de a le face față.

    De aceea, este important ca amândoi părinții, mama și tata, să îi ofere fiului lor un cadru sănătos – definit de exemplul personal, de relația caldă și echilibrată dintre ei, ca soț și soție, de înțelegerea diferențelor biologice dintre băieți și fete, bărbați și femei – pentru ca el să își poată construi, la lumină, asumat, propria identitate emoțională.

    Vă aștept cu drag la seminariile din programul „În lumea băieților”, pe toți cei doritori să le oferim fiilor noștri tot suportul și înțelegerea pe care știința ni le oferă.

    Articol scris pentru Mind Education Health

     

  • „Miracolul băieților” – Michael Gurian, Editura Trei

    3081Am avut nevoie de cărțile lui Michael Gurian să înțeleg lumea și mintea bărbaților și a băieților. I-am văzut pe băieții mei cum cresc, zi de zi și m-am bucurat de ceea ce mi-au dat și de ceea ce au primit de la mine, dar nu a fost suficient. Pentru că lumea, mintea și realitatea lor, nevoile lor sunt diferite de ale mele. Și a fost esențial să înțeleg în ce fel sunt altfel, și ce pot face să fiu o mamă de băieți atentă cu adevărat la ei, la contextele și realitățile lor, emoționale și nu numai.
    Una din cărțile de bază din bibliografia părinților de băieți este cartea lui Gurian recent tradusă la Editura Trei, Miracolul băieților. Gurian așează creșterea băieților pe fundația solidă a unei relații sănătoase cu mama, relația cu tatăl, nevoia existenței unui mentor și sprijinul pe comunitate.

    În relația cu mama, “Este necesar”, spune Gurian, “ca iubirea dintre mamă și fiul ei să evolueze odată cu timpul. Mama trebuie să îi dea voie fiului să plece în lumea bărbaților. Ceea ce poate mama nu realizează este că desprinderea nu este benefică numai pentru fiu, ci și pentru ea însăsi. Dacă nu îi poate da drumul, ea nu poate trece într-o altă etapă a vieții sale. Va continua să trăiască prin fiul său, nu pentru ea însăși. Are acum nevoie de ajutor de la bărbații din viața fiului ei. Dacă aceștia nu intervin, se va agăța de fiul ei în moduri nenumărate, iar acesta va trece în viața adultă simțindu-se prins într-o lume care nu este a lui.”

    În ceea ce privește relația cu tatăl, Gurian arată că nu atât indisponibilitatea emoțională a bărbaților este marea problemă, nici până acum aceștia nu au fost altfel, ci mai degrabă desprinderea familiei de comunitate, de unchi, de veri, de bunici și de aici lipsa unor modele masculine, cu consecințe asupra modului în care băieții își integrează masculinitatea.

    Deasemenea, ca și în celelalte cărți ale sale, Gurian subliniază importanța pe care comunitatea și mentorii o au pentru băieți, sprijinul pe care îl găsesc în exteriorul familiei, sprijin ce îi ajută să își completeze lumea interioară, să își asume cu curaj un rol, cu sens și rost.
    Toți acești stâlpi însă nu au sens fără a înțelege biologia băieților. Un capitol întreg povestește despre aceste diferențe și ce au nevoie de la noi, adulții, părinți, bunici, profesori, pentru a-i învăța să se bucure cu adevărat de ei înșiși – nevoia de spațiu, de mișcare, de a experimenta, diferența în exprimarea emoțiilor, modul în care ei se relaxează.

    Dacă vă doriți o incursiune în lumea băieților, vă invit cu drag la seminariile pe care le organizez pentru și împreună cu părinții de băieți, primul dintre ele miercuri 4 octombrie “Biologia și nevoile băieților”.

  • Cum îți crești băiatul să ajungă un bărbat bun

    Cum îți crești băiatul să ajungă un bărbat bun

    Timpurile s-au schimbat dramatic. Rolurile barbatilor si ale femeilor sunt in continua negociere. Ca terapeut și mamă de baieti m-am intrebat adesea care va fi rolul lor și locul lor in societate, cum isi vor gasi sensul ca bărbați?

    Cum este sănătos să îi crestem, astfel incat sa fie mandri de ei, sa creasca barbati verticali, echilibrati, constienti si multumiti de ceea ce sunt? Stim cu totii, si nu numai din studii si carti, ca baietii sunt biologic diferiti de fete, au, prin urmare, si nevoi diferite. Aceste diferente nu inseamna ca unii sau ceilalți sunt mai buni sau mai puțin buni.

    De ce au nevoie baietii nostri?

    La gradinita, acasă sau la școală, baietii au nevoie de spatiu mai mult, au nevoie sa se miste, au nevoie de prieteni pe care sa se bazeze, cu care sa se joace – de-a luptele, sa concureze in sporturi de echipa, sa construiasca, sa inventeze jocuri si provocari, sa exploreze, sa se loveasca, sa cada si sa se ridice.

    Baietii nostri au nevoie de modele masculine in viata lor. Din pacate, parintii nu se mai pot sprijini pe comunitate pentru cresterea copiilor, iar tatăl, bunicul raman printre putinele modele masculine din viata unui baiat. Baietii nostri cresc, in cea mai mare parte a timpului, intr-un mediu exclusiv feminin, care cel mai adesea cu greu intelege si accepta nevoile lor diferite.

    Baietii au nevoie sa invete despre ei insisi, sa poata vorbi despre asta, sa stie care le sunt visurile, sa stie ce pot sa facă, ce le este greu si ce le este usor,  ce ii bucura.

    Parintii neglijeaza discutiile cu baietii, ii lasa singuri cu fricile si intrebarile lor. Le transmit de multe ori ca a fi puternic inseamna sa nu simti. Noi, femeile din viata lor, le cerem, sa inteleaga si sa vorbeasca despre emotii, sa fie vulnerabili, adesea însă nu ii invatam cum sa o faca.

    In egala masura, baietii nostri au nevoie sa invete ca sunt importanti pentru comunitate, iar acest lucru le va da sens si o viziune. Munca este importanta si mai ales munca recompensata cu un scop. Parintii, mamele mai ales, isi feresc baietii de munca. Este pacat, pentru ca astfel ii invata ca nu pot sa faca fata sau ca li se cuvine ca altii sa faca pentru ei. Le iau puterea de a construi, de a fi mandri de ei insisi.

    Baietii nostri au nevoie sa invete sa trateze femeile din viata lor cu respect, iar raspunderea acestei educatii le revine in egala masura ambilor parinti. Modelul relatiei lor va fi hotarator pentru cum va creste fiul lor. Un tata care isi trateaza cu respect sotia, o protejeaza, primeste cu bucurie ceea ce ea ii ofera, o mama care primeste protectia sotului ei, care este calda si se bucura de cuibul ei sunt modele bune, sanatoase pentru cum fiul lor va integra modelul de feminitate si masculinitate.

    Baietii au nevoie de o relatie calda, empatica cu mama lor, o relatie in care mama sa stie cand sa se retraga sa isi lase fiul sa exploreze, dar sa fie prezenta cand el are nevoie de sprijin emotional. Este important ca mama sa isi rezolve singura propriile vulnerabilitati, iar fiul ei sa nu fie un paratrasnet sau un pansament pentru ea.

    Tatal este evident important pentru cum crește un băiat. Lui îi este mai la îndemână sa stabileasca un sistem coerent de reguli, sa puna limite, fara sa ii taie aripile. Daca mama îi poate oferi fiului ei cu mai multă ușurință acces spre lumea interioara, la căldura casei, tatăl este cel care il poate duce pe baiat spre lume, spre provocarile si recompensele ei. Un tata absent sau un tată critic îi ingreuneza fiului lui legatura cu exteriorul, cu lumea largă.

    Zilele ce vin vor fi mai buna daca vom avea intelepciunea sa crestem fete si baieti care sa stie ca masculinitatea si feminitatea reprezinta esenta fiintei lor, ca bucuria vietii vine si din acceptarea rolului si sensului fiecaruia.

    Articol scris pentru ziare.com.

  • Cum este să fii mamă de băieți

    Cum este să fii mamă de băieți

    De ceva vreme mă preocupă, cu căldură și curiozitate, lumea interioară a băieților. Am citit studii și cărti despre băieți, am dezvoltat un program pentru părinții de băieți, dar bucuria profundă, pe lângă tot ce imi oferă știința, vine din relația vie pe care o am cu băieții mei. Sora mea are două fete grozave, am prietene care au relații minunate cu fiicele lor, știu toate minunățiile de care se bucură mamele de fete, dar pentru nimic nu aș putea fi mai recunoscătoare ca pentru cei doi fii minunați pe care i-am primit, pentru ceea ce îmi oferă zi de zi, pentru ceea ce mă lasă să le dăruiesc, și mai ales pentru ceea ce am învățat de la ei.

    Am învățat că prietenia este mai ales despre a face si mai puțin despre a spune, că ești puternic când îți asumi că ai rănit, nu neapărat când nu arăți că esti trist sau speriat.

    Au trecut prin mai multe etape în relațiile cu fetele, și am văzut la prima mână cât de grele pot fi respingerile pentru ei, dar un joc de fotbal cu cel mai bun prieten este un pansament fără greș. Le-am apreciat curajul de a încerca să atragă atenția unei fete, să îi ofere flori, să o invite în oraș, dar și înțelepciunea de a vedea când o relație nu este sănătoasă, și să se retragă.

    M-am molipsit adesea, și mi-am încărcat bateriile de la bucuria lor de a face fel de fel de chestii – “bomba” cu tone de stropi în piscina, cum au învătat pisica să înoate, cățăratul în copaci, meciurile alerte la coșul de baschet din spatele casei, liniștea pe care le-o dă trasul cu arcul, experimentatul în bucătărie, cu reusita lor cea mai mare, un sufleu de ciocolată.

    Studiile descriu competiția ca pe un element central al masculinității. Trăind zi de zi cu ei în casă, o vezi în toate formele ei – luptele în joacă, dar în care nu te lași doborât, meciul de fotbal, prietenos și de relaxare, dar care e pe puncte și de la un moment dat devine chiar serios, notele de la matematica, invitatul fetelor la dans, cine sare gardul mai repede, sau cine arunca în lac piatra mai departe, amândoi, le trăiesc autentic și din tot sufletul.

    Sunt lucruri pe care o mamă de băiat le poate face și multe pe care nu – nu îi mai ții de mână de la o anumită vârstă, îi îmbrățișezi în public doar dacă nu sunt fete prin preajmă, îți tii îngrijorarea pentru tine, (ești chill, se spune :))când pleacă în excursii de explorare, esențiale pentru ei de altfel, când sunt plecați, primești un telefon pe zi, scurt ca să știi că sunt în toate bucățile. Dar când ușile seara se închid, și ne întâlnim cu toții acasă, căldura si bucuria lor de a-ți fi în preajmă sunt neprețuite, iar poveștile lor, complet diferite de experiențele mele  de fată din copilărie și adolescență sunt spumoase și de neegalat. Și poate cel mai important, este faptul că dacă le dai spațiu, îi asculți, ei pleacă, și se întorc cu fruntea sus, curajosi, dar fără să își piardă bucuria de a fi drăgăliți, cerându-ți sprijinul când au nevoie, sau doar bucurându-se de relația pe care o aveți.

    Imi sunt dragi băieții mei, cum altfel. Îmi doresc pentru ei și pentru prietenii lor să crească într-o societate în care lumea interioară a băieților să nu mai fie un mister, să se bucure de ei înșiși fără rezerve, fără nici o umbră, să știm care le sunt nevoile reale, și să îi ajutăm să își găsească drumul și rostul.

  • Când singurătatea este dureroasă – sau despre capcana deprivării emoționale

    heart-915562…Îi era cam frig. S-a întins să ia telefonul de pe noptiera. 3 jumătate. S-a înfășurat mai bine in plapumă. Astăzi nu trebuia să plece devreme. La birou avea programată o ședință la 11 și cam atât. Îl auzea pe Mihnea cum sforăie pe canapea în sufragerie. Adormise iar la televizor. Locul gol de lângă ea, ca în toate serile o neliniștea. Nu îi plăcea să doarmă singură, dar se obișnuise. Ce era să mai facă? A oftat. A aprins veioza si a căutat laptopul pe sub pat, pe unde il pusese inainte sa se culce.  Și-a pus ochelarii si l-a deschis. Lumea virtuală, colorată, plină de informații a năvălit în cameră. Un film, o carte, e-mailuri, știri, articole, facebook, pinterest. Pe la 6 a curpins-o toropeala, a închis laptopul, l-a pus în pat lângă ea, si a ațipit. Astăzi nu trebuia să se grăbească.…

    Singurătatea are atât de multe fațete. Este singurătatea celui care, neamenințat de ceilalți, știe să se bucure de sine, să stea în pace cu propriile gânduri, neliniști, tensiuni sau bucurii. În acest context singurătatea este o binecuvântare. O pauză de la lumea din jur, pentru a-i face loc lumii din noi.

    Există însă singurătea dureroasă, care te amenință, te înghite, te desființează. Dacă ai sta să o asculți, ai simți-o ca pe o neliniște permanentă, o tristețe adâncă, surdă, o lipsă, a ceva sau a cuiva, o lipsă pe care nici nu știi prea bine cum să o explici. Încerci să te întorci înspre ceilalți, dar adeseori te gândești că nu vei fi niciodată auzit sau înțeles. Așa cum ai tu cu adevărat nevoie.

    Cum răspunzii durerii de a nu te simți iubit până la capăt? Alegi poate să te retragi, să nu mai exprimi, să nu mai ceri.  Ce rost are să aștepți ceva ce nu mai vine? Imaginea pe care o arăți este una rece și detașată. Sau dimpotrivă – te agăți cu disperare, de cei dragi, le ceri și le ceri si mai ales te înfurii atunci când ei nu pot răspunde cerințelor tale.  Este totul sau nimic. Deși nevoia ta este de a primi iubire, îndepărtezi iubirea.

    Capcana pe care o experimentezi este aceea a deprivării emoționale, și se traduce în a te depriva, a fi deprivat – adică a nu avea parte de – căldura emoțională, înțelegere, suport.

    Golul, lipsa, neliniștea ei dureroasă sunt parte din ceea ce ești, așa ai crescut. În fapt nu știi ce îți lipsește cu adevărat, pentru că, încă începând cu copilăria timpurie ai experimentat prea puține contexte în care să primești înțelegere, empatie sau îndrumare. Deprivarea emoționlă este dată mai ales de relația copilului cu mama, și depinde de cât de caldă, înțelegătoare, emptică este aceasta. Atunci când copilul se simte valoros, special, iubit necondiționat, mângâiat și drăgălit, primește timp și atenție din partea mamei, este în siguranță, cineva este lângă el, nu este singur. Este văzut, înțeles și iubit necondiționat. Lumea lui emoțională se dezvoltă armonios. Nevoile lui emoționale sunt importante, învață despre el, le exprimă pentru că știe că vor fi văzute. Când însă mama este rece, detașată, nu se poate conecta la lumea copilului, îl respinge, îi ignoră sau îi pedepsește disconfortul emoțional, copilul rămâne singur. Trebuie să facă ceva pentru a-și alina suferința. Emoțiile, nevoile lui nu sunt importante, singur trebuie să găsească o modalitate de a le face față, de a se descurca. Un  mod sigur este să nu mai aibă nevoi, să nu mai exprime emoții. Este atent la nevoile și la emoțiile celor din jur, pentru ca astfel îi poate ține aproape, așa poate umple golul singurătății, care încet, dar sigur pune stăpânire pe el. Învață să nu ceră – a cere reprezintă o vulnerabilitate. Iar ca adult,  nu poate, nu știe să primească, pentru că nimic nu este suficient. Pentru că nu primește necondiționat iubire nu va știi cum să iubească sau să se lase iubit.

    Cum îți pot vindeca golul dureros al lipsei de iubire? 

    A te vindeca de acestă capcana prespune să îți permiți să fii vulnerabil. A fi vulnerabil în acest context se referă la a învăța să ceri, a accepta ca ai nevoie de ceilalți, înseamnă să primești cu inimia deschisă atât cât pot ei să îți ofere.

    Este important să îți asumi răspunderea îndeplinirii nevoilor tale. Când renunți la ceea ce îți dorești, pentru a le face pe plac celorlalți, nu faci decât să întârești capcana deprivării. Renunți la a face ceva pentru tine, pentru că astfel simți ca îi poți păstra alături pe cei dragi, îți amăgești singurătatea, golul din tine de care vrei să fugi.

    În egală măsură însă poți învăța despre nevoile și emoțiile tale fiind atent la nevoile și emoțiile celor din jur. Să le raspunzi lor, nu din nevoia de a primi grijă și atenție, ci pentru ei, pentru iubirea, grija pe care le-o porți.

    Este un drum lung, să înveți ce îți lipsește, să accepți că ai nevoi, să îți dai voie să simți și să îți exprimi emoțiile, dar alegându-ți cu înțelepciune prietenii, primind cu recunoștință ceea ce îți dă fiecare, ascultându-te cu compasiune tu pe tine, învățând să ceri ajutorul îți poți umple inima, sufletul cu liniște și bucurie. Când singurătatea nu va mai fi amenințătoare și dureroasă, ci o pauză odihnitoare de la tumultul din jur, vei știi că ai vindecat capcana deprivării emoționale.