Etichetă: emoții

Un mod de a înțelege lumea băieților este să ne uităm cu curaj și sinceritate la durerile lor, la ceea ce încearcă să  ascundă de ei și de noi. Să înțelegem cum se formează fricile, temerile lor și care este substratul acestora din perspectiva diferențelor biologice și culturale.

Una dintre fricile pe care băieții le trăiesc cel mai intens este aceea de a nu fi văzuți ca fiind slabi, lipsiți de putere. Spre deosebire de fete, băieții sunt mai competitivi, mai impulsivi, mai agresivi, caracteristici care își au rădăcina în diferențele biologice. Studiile arată că testosteronul, hormonul care definește masculinitatea, susține agresivitatea și dorința de competiție a băieților încă de la vârste foarte fragede. Orientarea spre acțiune, nevoia de a câștiga, de a fi puternic sunt determinate la băieți atât biologic, cât și social. Ei cresc înconjurați de “îndemnul” de a nu dezamăgi, de a-și confirma “bărbăția”: “ești băiat mare, nu mai plânge”, “ce ești tu, fetiță?!”. Își integrează convingerea că nu trebuie să fie văzuți slabi, că nu trebuie să-și arate limitele – emoția pe care o trăiesc odată expuși propriilor lor limite fiind cea de rușine. Iar rușinea îi împinge să își dorească ca masca de detașare sub care învață să se ascundă să devină pe an ce trece mai impenetrabilă.

Creierul băieților spre deosebire de cel al fetelor, se pare că are mai puțin dezvoltată zona care gestionează vorbirea și limbajul. Prin urmare, încă de la vârste mici, băieții sunt în urma fetelor în ceea ce privește exprimarea experiențelor prin cuvinte, au în general nevoie de suport pentru redarea emoțiilor și a trăilor. Furia este emoția despre care băieții sunt cel mai adesea încurajați să vorbească, este singura emoție acceptabilă social pentru ei,  iar despre tristețe discută cel mai rar cu părinții sau prietenii.

Pentru că biologic sunt mai puțin predispuși să redea cu ușurință trăirile interioare, iar social sunt constrânși de presiunea de a purta o mască de putere și control, băieții învață să crească detașați emoțional de ei înșiși și de cei din jur. Învață de mici să le fie frică că vor fi etichetați ca vulnerabili, și astfel vor fi excluși din grup, marginalizați, respinși, rușinați.

Începând cu perioada de prepubertate, când apar primele îndrăgosteli, o altă teamă a băieților este aceea de a fi respins de o fată. Ca și fetele, se îndrăgostesc, își doresc să se apropie. Biologia însă este mai prietenoasă cu fetele în ceea ce privește relaționarea, ca urmare a modului în care creierul lor este construit, spre deosebire de băieți, orientați mai degrabă înspre acțiune. Tocmai pentru că băieții “construiesc”, este important să învețe cum să se apropie de o fată, cum să îi facă curte, cum să nu rămână blocați în frica lor de irelevanță, de a fi confruntați cu temerea nerealistă că nu sunt suficient de buni.

Ca părinți de băieți, cunoscându-le biologia, îi putem ajuta să se se bucure de ceea ce aceasta le oferă – să le oferim contexte în care să își dezvolte nevoia de a acționa, de a construi, de a fi relevanți în ceea ce fac, să îi susținem în nevoia de a fi competitivi, dar și să îi ajutăm să își găsească “arena” potrivită să crească, să învețe cum să piardă, dar și să știe cum să lupte pentru a câștiga. În același timp, este important pentru băieți să le creăm cadrul în care să învețe despre ei înșiși și despre cum se construiesc relațiile. Cum să exprime ceea ce simt: că a fi în contact cu tine înseamnă, de fapt că ești puternic, și nu slab.

Și, nu în ultimul rând, să învățăm noi înșine că tristețea, rușinea și frica băieților sunt emoții reale și dureroase, pe care dacă nu învață să le exprime, să le înțeleagă mesajul, riscă să rămână împietriți, blocați și îndepărtați de ei înșiși, de cei pe care ar vrea să-i iubească, vor fi departe de a-și atinge potențialul.