Etichetă: încredere

  • Infidelitatea – cum afectează o relație. Se poate trece peste o aventură?

    Infidelitatea – cum afectează o relație. Se poate trece peste o aventură?

    Fara aceasta convingere, fara sa simti baza stabila pe care ti-o da increderea in cel de alaturi, in ceea ce aveti impreuna, nu poti construi, nu te poti dezvolta.

    Infidelitatea reprezinta o prezentare distorsionata, mincinoasa a realitatii unei
    relatii. Partenerul infidel construieste o viata falsa de cuplu, intretine o iluzie, il asigura pe partenerul inselat de prezenta si disponibilitatea sa, cand acest lucru nu este adevarat.

    Infidelitatea poate fi vazuta ca o fuga din relatie, nu sunt aici pentru tine, nu construim impreuna. Poti fi infidel intr-o relatie sexuala, dar in egala masura esti infidel cand alegi sa te indrepti spre altcineva decat partenerul sau partenera ta pentru a primi atentie, pentru a-ti impartasi ganduri intime, pentru a-ti valida nesigurantele de barbat sau femeie.

    Infidelitatea emotionala, flirtul care ti se pare inofensiv, real sau virtual, prietenia stransa chiar non-sexuala dintre un barbat si o femeie, ranesc, iau din energia buna a relatiei, o destabilizeaza. Infidelitatea, sexuala sau emotionala, reprezinta asadar orice amenintare reala sau perceputa cu privire la legatura de incredere dintre parteneri, si se traduce in actiuni care ameninta sa dizolve legatura de atasament esentiala dintre cei doi.

    Putine evenimente in cuplu pot fi la fel de devastatoare precum dezvaluirea unei relat ii extraconjugale. Pentru partenerul inselat, viata asa cum o stia nu mai exista. Mai mult decat atat, ceea ce a trait se dovedeste a nu fi fost real, el insusi este in pericol de a nu mai stii cine este.

    Infidelitatea odata dezvaluita si cunoscuta este traita ca o forma intensa de tradare: a increderii, a trecutului relatiei, a ceea ce am construit impreuna, a viselor, a asteptarilor, a promisiunilor. Daca ceea ce am avut nu a fost adevarat, cum ar putea sa fie ceea ce vrem sa construim de acum incolo?

    Daca este atat de dureroasa de ce alegem calea infidelitatii?

    Vulnerabilitatile partenerului infidel

    Partenerul care inseala cauta sa isi implineasca, in afara relatiei, nevoi emotionale pe care nu stie cum sau nu poate sa si le implineasca in relatie. O relatie extraconjugala poate fi pentru partenerul necredincios modul prin care sa isi rezolve teama de a fi parasit, de a reduce incarcatura emotionala si pericolul pe care relata de cuplu le reprezinta, de a-si recastiga libertatea, controlul asupra propiei persoane, de a redeveni invulnerabil.

    Pot sa fiu cu cine vreau eu, deci nu sunt dependent de tine si astfel numai eu controlez ce mi se intampla, nu ai cum sa imi faci rau. Este frica lui de a iubi si de a fi iubit.

    Un alt motor al relatiilor extraconjugale il reprezinta golul emotional intens, pe care partenerul necredincios il simte. Are nevoie de adrenalina pe care i-o dau ascunzisurile, anticiparea intalnirilor cu iubitul sau iubita pentru a simti ca
    traieste. Isi justifica aventura prin incapacitatea de a simti iubirea partenerului sau partenerei – „oricum nu ma iubeste, deci nu tradez relatia noastra”, „nu credeam sa mai simt iubirea vreodata, dar el/ea ma face sa o simt atat de intens”.

    Poti alege sa inseli atunci cand simti ca nu esti indeajuns, ca nu valorezi prea mult nici pentru tine, si crezi ca nici pentru sotul sau sotia ta. Nevoia de a-ti reface sinele ranit te poate impinge sa cauti in afara: „Oricum nevasta-mea ma critica intr-una, ea ma apreciaza, orice as face”. Te bucuri cand gasesti pe cineva care te vede formidabil, unic, de neinlocuit. Iti doresti ca ceea ce traiesti cu acesta persoana sa fie realitatea.

    Un tipar frecvent al partenerului care inseala este cel al personei care considera ca i se cuvine orice, ale carei nevoi sunt mai importante decat ale celor din jur. Convingerile sale sunt: „viata este prea scurta pentru a nu te bucura la intensitate maxima de ea”, „mi se cuvine ce este mai bun”, „nu imi pot stapani impulsurile, deci nu sunt eu de vina pentru ca te-am inselat”, „daca mi-ai fi oferit ceea ce amantul sau amanta imi ofera nu te-as fi inselat”.

    Lipsit de empatie, nu va intelege durerea pe care o pricinuieste partenerului sau partenerei sale. Toate aceste tipare disfunctionale apar ca urmare a vulnerabilitatilor dobandite de-a lungul vietii, pe care persoana infidela alege sa le rezolve prin adulter.

    Ranile partenerului inselat

    Care este insa tiparul persoanei inselate? Suntem cu totii predispusi la a fi inselati? Pentru a putea depasi acest moment devastator cel care a fost inselat are nevoie sa se priveasca cu onestitate, pentru a intelege care dintre vulnerabilitatile sale au condus la deterioarea relatiei de cuplu, are nevoie sa vada ce anume din trecutul sau l-a impins intr-o astfel de relatie si cum poate creste pentru a pune bazele unei noi relatii sanatoase.

    Abandonul partenerului, inconsistenta unei relatii iti sunt familiare din propriile relatii cu parintii. Ti se pare firesc sa traiesti in nesiguranta, si atunci te poti agata de partener, si astfel sa il indepartezi si mai tare, sau dimpotriva, pui distanta, esti detasat de partener, pentru a nu fi din nou ranit. Ca si partener inselat, poti astepta ca celalalt sa iti umple existenta, nu ai puterea de a-ti crea o viata si o identitate proprie.

    Te poti simti atat de nesigur de tine, incat esti constant critic cu ceea ce faci tu si cu ceea ce face si este partenerul, il instrainezi prin negativismul tau constant. Poti sa ai standarde atat de inalte, si ca urmare a acestora devii extrem de rigid, incat viata alaturi de tine isi pierde din spontaneitate, din bucuria de a te lasa dus de val. Nimic nu pare sa fie suficient de bine.

    Un alt tipar care poate genera infidelitate este, ca si in cazul partenerul infidel, si din partea partenerului ranit cel al indreptatirii: mi se cuvine ca partenerul sa imi ghicesca nevoile, este firesc sa aibe grija de mine, fara ca eu sa fac ceva pentru el/ea, relatia este un drept al tau, ti se cuvine.

    Consecinte ale infidelitatii

    Relatiile extraconjugale sunt toxice pentru ca nu permit nici unuia dintre parteneri sa isi rezolve problemele personale, precum si pe cele din cuplu, din contra le intretin. Energia partenerului infidel este concentrata spre relatia din afara, de unde primeste cu usurinta recompense. Orice ar face sau ar spune sotul sau sotia nu poate fi la fel de intens ca emotiille pe care le traieste alaturi de amanta sau amant.

    Desi de necrezut in primele momente ale dezvaluirii, poate exista viata si dupa aventura. In care fiecare dintre cei doi parteneri invata sa iubeasca, sa se iubeasca, sa ierte si sa se ierte. Deprind din nou, pas cu pas, viata impreuna. Isi onoreaza fiecare partea lui de relatie si impreuna incep sa contruiasca o relitate comuna solida, vindecandu-se de trecut.

    Articol scris pentru ziare.com
  • Când am încredere

    Când am încredere

    Oricât de mult imi place de tine, putem avea o poveste comună numai dacă și tu îți dorești. Relațiile, oamenii sunt ținuti laolaltă în primul rând de dorința de a fi împreună. După pasul deciziei, al apropierii, consistența, greutatea legăturii dintre mine și celălalt este dată și de încredere.

    Loialitatea, deschiderea, grija, empatia, compasiunea, asumarea, capacitatea de a fi prezent sunt cărămizi care puse una lângă cealaltă construiesc încrederea.

    O relație crește, funcționează în limita încrederii celor doi unul în celălalt și în ce ar putea construi împreună.

    Mă pot apropia de tine, mă pot dezvălui, îți dau și primesc atât cât încrederea dintre noi îmi permite. Am încredere când știu că mă asculți, că lumea mea are loc alături de lumea ta în viața noastră comună.

    Am încredere când știu că mă cunoști, ce îmi place, ce mă doare, ce am fost, ce sunt și ce aș vrea să fiu.

    Am încredere când am nevoie de tine și ești acolo, lângă mine.

    Am încredere când mă lași să te cunosc, cu toate ale tale, bune și nu numai, momente de strălucire, dar și greul pe care l-ai îndurat.  Când știu ce te bucură, dar și de ce îți e temă, când mă chemi să te ajut și primești ceea ce am să îți dau.

    Am încredere când știu că pot și eu și că poți și tu să ducem discuțiile grele dintre noi.

    Învăț să am încredere în tine și tu înveți să ai încredere în mine. Încrederea crește sau dimpotrivă, încrederea se pierde.

    De ce unii oameni au încredere cu ușurință, iar altora le este mai greu?

    Tiparele comportamentale și emoționale, convingerile fiecărei persoane sunt influențate de două categorii de factori – cei biologici și cei determinati de mediu (cultura, experiențele pe care le-am trăit, contextul social)

    Sunt oameni căroa le este biologic mai ușor să aibe încredere, altora mai dificil. Hormonul încrederii, după cum arată studiile este oxitocina. Același hormon care ne face săm fim mai empatici,mai iubitori sau mai generoși. Testosteronul, hormonul masculinității, influențează încrederea, dar în sens negativ.

    Stresul crescut este deasemenea un inhibitor al secreției de oxitocină, și de aici al nivelului de încredere (Zak, 2010).

    Dacă oxitocina influentează biologic încrederea, care sunt comportamentele care cresc încrederea? Gottman, ca urmare a cercetărilor sale cu cupluri în relații mai vechi sau mai noi, sugerează că încrederea se formează zi de zi și din interacțiuni mici – sunt atent, observ ce are nevoie partenerul meu, renunț la ceea ce am eu de făcut, și mă întorc spre el – „sunt aici, poți conta pe mine.” Este ca și cum ai trece pe lângă o ușă întredeschisă, observi cu coada ochiului ce se întâmplă în spatele ei și alegi să te implici, să o deschizi larg și să pășești în lumea celuilalt și construiești încrederea sau dimpotrivă, treci mai departe, indiferent.

    Ceea ce el a identificat ca fiind important în construirea încrederii este acordajul emoțional: sunt conștient de emoția pe care o trăiești, pot să tolerez opinia ta, chiar dacă este diferită de ceea ce simt eu, încerc să te înțeleg, răspund cu empatie, fără să fiu defensiv.

    Dar care sunt contextele care ne afectează încrederea? Abuzul, fizic și emoțional, distruge filonul încrederii, uneori iremediabil. Trăit de la vârste mici, abuzul îți destructurează realitatea. Părinții, cei pe care ar trebui să te spijini necondiționat, sunt cei de care trebuie să te protejezi. Înveți că lumea nu este un loc sigur, nu poți să mai ai încredere. Abuzul emoțional – critica, controlul, manipularea- poate fi uneori mai subtil și mai toxic decât cel fizic. Am scris despre tiparul de abuz aici, și despre modul în care el ne influențează viața.

    Cum știu însă că un partener este de încredere?

    Paul Zak ne propune următoarele: Sunt persoanele care te suțin să crești, să te dezvolți, care exprimă recunoștință și vorbesc despre ceea ce ai bun, care își asumă riscuri împreună cu tine, care împărtășesc despre sine și cer ajutorul, au propriile momente de vulnerabilitate, care investesc timp și resurse în relația voastra, nu controlează, te susțin să fii autonom.

    Dacă vreți să aprofundați tema despre încredere John Gottman scrie pe larg despre acest subiect în “The Science of Trust: Emotional Attunement for Couples”. Paul Zak are tradusă la noi cartea: “Molecula Morală”, la editura Humanitas.