Corina Dobre

Categorie: În lumea băieților

  • Băiatul si mama lui, o relație sănătoasă

    Băiatul si mama lui, o relație sănătoasă

    Pentru un copil, mama și tatăl reprezintă modele, stâlpii pe care își va construi viața. Iubirea și înțelepciunea părinților îl vor ajuta să se definească, să își găsească drumul. La fel de important, mama și tatăl au roluri și relații diferite cu copilul lor – fată sau băiat –, iar ceea ce primește de la fiecare dintre ei îl va ajută să ajungă un adult întreg, asumat.

    Dar care este rolul mamei în viața fiului ei? Cum îi poate fi alături astfel încât să îl ajute să devină un bărbat cald, bun, autonom, puternic? Ei bine, în primul rând, mama trebuie să înțeleagă că băiatul este biologic diferit de tot ceea ce știe ea, ca atare are nevoie să învețe despre biologia lui, despre trăsăturile specifice băieților, să le onoreze și să-și susțină fiul acolo unde el are nevoie.

    Pentru o mamă este important să știe că băieții sunt mai activi, au nevoie de spații largi de desfășurare – pentru ei este important să se miște, să alerge. Băieții intră frecvent în competiții, de altfel au nevoie să crească și să se dezvolte prin competiție, sunt mai agresivi în joc, de aceea vor avea nevoie să învețe diferența dintre agresivitate și violență. La fel, băieții își asumă riscuri cu o mult mai mare ușurință și au nevoie să crească într-un context sigur, dar care să le ofere deopotrivă și posibilitatea de a se dezvolta. Sunt mai independenți, încă de la vârste mici, par că se pot desprinde cu mai mare ușurință, dar, totodată, au nevoie ca mama să le rămână discret alături. De asemenea, exprimarea emoțională la băieți se dezvoltă mai lent.

    Atunci când au un disconfort emoțional, băieții simt nevoia să fie susținuți, dar mai degrabă prin antrenarea lor în diverse activități împreună, și nu neapărat “înghesuindu-i” să le povestească. La polul opus, atunci când au o problemă, primul gând al celor mai multe fete sau femei pentru a se liniști este să împărtășească cuiva pățania. Să povestească. Își sună cea mai bună prietenă, ori întreaga gașcă de fete se adună și dezbate de-a fir a păr problema.

    Băiatului, însă, îi va lua un timp să integreze, să proceseze ce i s-a întâmplat și va povesti minimal. Are nevoie ca mama să îi dea spațiu, dar să nu-l abandoneze – te văd și îți înțeleg problema, sunt aici când vei fi pregătit. Deprinzând lucrurile de care are cu adevărat nevoie, băiatul va crește știind că este acceptat, și putând fi condus discret de mamă în lumea exprimării emoționale, a conectării cu cei care îl iubesc.

    Rolul tatălui, pe de altă parte, este esențial în viața băiatului său. Este responsabilitatea lui să își construiască o relație sănătoasă cu fiul lui, iar mama îl poate ajuta susținându-l să aibă un rol activ și asumat în viața lui, sau dimpotrivă să îl îndepărteze. Susținută de tată și de relația bună pe care acesta o are cu fiul lui, mama îi poate da băiatului spațiul să plece, să se desprindă, să experimenteze, să riște, să se transforme într-un bărbat autonom.

    De asemenea, pentru ca băiatul să învețe să devină autonom este important ca distribuirea sarcinilor în casă să fie echitabilă pentru toți membrii familiei: “Lasă, mamă, că e rușine să calci!” sau “Cât trăiesc eu tu nu o să pui mâna pe mătură!” nu vor face decât să îl învețe pe băiat că este neputincios, că nu se poate descurca ori că i se cuvine ca alții să muncească pentru el.

    Relația de cuplu și modul în care cei doi părinți se raportează unul la celălalt îl vor influența pe băiat cu privire la modul în care va percepe masculinitatea și feminitatea. O relație caldă între parteneri, în care fiecare are grijă de sine, dar și de celălalt, îi transmit copilului mesajul că este în siguranță. Dacă însă mama este abuzivă, critică cu tatăl, ori îl ia pe fiu drept aliat, băiatul va înțelege că a fi bărbat este rușinos, iar ca adult ori se va lăsa subjugat de femei, ori va alege să le pedepsească. Dacă, dimpotrivă mama este cea abuzată, fiul își va dori să o protejeze, dar cum sarcina este peste puterile lui va învăța să evite relațiile ori se va transforma precum tatăl lui, într-un abuzator.

    Rolul de femeie și modul în care mama și-l asumă vor creiona povestea despre feminitate, sau de lipsă a ei, pe care băiatul și-o va integra. O mamă care știe să aibă grijă de ea, care își va onora drumul în viață – și separat față de misiunea de a fi mama – îi va transmite fiului său mesajul că femeile pot fi puternice, dar și grijulii, cu sine și cu cei apropiați. Studiile arată o că relație bună cu mama îl vor ajuta pe băiat să își formeze concepții flexibile cu privire la rolurile fiecăruia dintre parteneri, ce vor influența ulterior rolul său de tată și de soț. De asemenea, băieții adolescenți care au o relație bună cu mama lor se implică mai puțin frecvent în comportamente nocive, cu risc crescut, iar ulterior vor putea susține relații bogate, de substanță, cu viitoarea parteneră.

    Sigur, sunt contexte în care relația cu mama pur și simplu nu merge bine, dar despre ele într-un articol viitor. Este important însă ca mama să învețe care sunt nevoile specifice ale fiului ei pentru a-i putea fi alături, cum la fel de important este să investească și să se preocupe de relația de cuplu și să aibă grijă de ea însăși.

    *scris pentru Mind Education

  • „Cum să ne creștem băieții” – Steve Biddulph, Editura Humanitas

    cum-sa-ne-crestem-baietii-editia-2016_1_fullsize-2Oare au băieții nevoie de altceva față de fete pentru a-i crește bine? Diferențele între ei, biologice și culturale, ne arată că da. Așa cum Biddulph spune în cartea lui: “Băieții au parte de pericole serioase în viață. Riscul de deces până la 21 de ani este de trei ori mai mare decât în cazul fetelor și sunt de cinci ori mai predispuși să aibe probleme la școală.”

    “Cum să ne creștem băieții” este un ghid succint care prezintă pricipalele etape de evoluție din viața băieților – “0-6 ani, perioada în care învață să iubească, 6-14 ani, anii când tatăl devine foarte important, de la 14 ani, când băieții au nevoie de mentori și alți adulți care să-i păstorească, pe lângă părinții lor.”

    Biddulph descrie care sunt efectele testosteronului asupra comportamentului băieților – nevoia de reguli, de ierarhie și de competitie, și cum pot și ce au de făcut părinții pentru a înțeleage aceste comportamente, cum este creierul băieților diferit, și ce au nevoie de la noi adulții, ca urmare a acestor diferențe.

    Adolescența, descoperirea sexualității, controlul și gestionarea emoțiilor dificile sunt toate teme pe care Biddulph le atinge, punând accent pe rolul fiecărui părinte, cu sugestii sănătoase pentru relația băieților cu tatăl:

    “Pentru tați – cum să reînviați artă piedută:

    Să fiți tată de băieți este simplu, iată câteva sugestii:

    • celor mai mulți băieți le place să fie activi și să se distreze împreună cu părinții lor.
    • le place să își îmbrățișeze tatăl și să se ia la trântă cu el (în cazul în care nu le place sunteți probabil prea dur!)
    • le place să vă însoțească în aventuri și experiențe în lumea cea mare – se simt în siguranță cu tatăl lor care pare atât de mare și de puternic (chiar dacă el, unul, nu se simte așa în cea mai mare
      parte a timpului).
    • le place să audă povești despre viața voastră, să se întâlnească cu prietenii vostri și să vadă unde lucrați.”

    Lectură plăcută și utilă vă doresc.

  • 4 Octombrie 2017 – Biologia și vârstele băieților

    Băieții și fetele, copiii noștri, sunt mai degrabă asemănători, decât diferiți.  Au nevoie să îi iubim necondiționat, să îi susținem, să ne vindecăm sufletul nostru de părinți pentru a le putea fi alături pentru ei și nu din nevoile trecutului nostru.

    Este important însă să înțelegem diferențele dintre ei, nevoile si biologia specifică fiecăruia, pentru a le putea fi cu totul alături, fetelor și băieților nostri.

    Vă invit în lumea băieților, la un nou seminar să discutăm despre:

    • vulnerabilitățile și punctele lor tari la fiecare vârstă,
    • despre cum se dezvoltă creierul băieților, în ce fel este el diferit, de cel al fetelor,
    • ce nevoie specifice au – în copilăria mică și la grădiniță, în primii ani de școală, apoi la adolescență.
    • cum sunt comportamentele și convingerile lor modelate de societate și cum se schimbă de la o etapă la alta – în primii ani, apoi  în primele clase de școală, si în fiecare etapă a adolescenței.
    • care sunt greutățile lor și cum ar avea nevoie ca noi să le înțelegem lumea și să îi susținem.

    Vom discuta evident ce pot face eu, adultul din viața unui băiat – părinte, bunic sau profesor – să îl ajut să crească sănătos emoțional, echilibrat, înțelegându-se pe sine și gasindu-și sensul si bucuria în ceea ce este.

    Există pentru băieți multă presiune culturală să se confomeze unui standard masculin puternic, dar studiile arată că băieții crescuți de părinți prezenți, calzi, atenți la nevoile lor, cresc valorizând-se pe sine, apreciind relațiile din viața lor, cu o viața emoțională interioară bogată și asumată.

    Vă invit așadar miercuri 22 octombrie, la ora 18.30, la seminarul “Biologia și vârstele băieților”.

    Unde: Soseaua Cotroceni 18, etaj 1, interfon 02. Intrarea în bloc se face pe străduța laterală.

    Cost: 100/persoană, 150/cuplu de părinți sau prieteni.

    Formularul pentru înscriere îl găsiți aici.

    Pentru orice alte informații nu ezitați să folosiți adresa de email: contact@corinadobre.ro

     

  • Cum învață băieții evitarea

    Cum învață băieții evitarea

    Copiii noștri au nevoie să crească primind iubire, afecțiune, sprijin de la ambii părinți, mama și tatăl lor. Încă din primele zile de la naștere, relațiile pe care copilul le formează cu fiecare dintre ei sunt diferite. Mama este biologic construită, prin hormonii pe care corpul ei îi secretă (estrogen, progesteron, oxitocină), să fie profund atașată de copil. Este modul în care natura ajută nou-născutul să supraviețuiască. Tatăl, însă, este cel care biologic este predispus să se poată desprindă, să plece să aducă hrană, să protejeze mama și copilul.

    Mai puțin aplecat înspre relaționare, și mai degrabă orientat spre acțiune, bărbatul va forma diferit relația cu copilul său, băiat sau fată. Evident, modul în care biologia susține relaționarea bărbaților este specific și băieților.

    Creierul băieților îi împinge să fie mai puțin aplecați înspre partea de redare, de exprimare a emoțiilor sau a diferitelor experiențe de viață pe care le trăiesc. Au nevoie de timp și de spațiu pentru a-și procesa experiențele și abia apoi se pot conecta cu cei din jurul lor. Pentru mamele lor acest mod de construire a unei relații este complet străin. Femeile relaționează, se conectează, povestesc imediat. Pentru un băiat efuziunile sentimentale ale mamei, chiar și cu cele mai bune intenții ale acesteia, pot fi copleșitoare.

    Băieții se conectează cu mai multă ușurință prin acțiuni – gătim împreună și îți povestesc ce s-a întâmplat la școală, ne plimbăm cu rolele și pot să îți cer sfatul despre cum să mă apropii de o fată care îmi place. Atunci când încărcătura emoțională pe care un băiat o are de procesat este prea mare – spre deosebire de fete care pot să exprime cu mai mare ușurință ceea ce simt – băiatul se va retrage, va fugi de tumultul emoțional. Este primul pas prin care își construiește mecanismul de evitare.

    De asemenea, modelul tatălui de a construi relații este important. În acest context, tatăl poate face diferența în ceea ce privește buna dezvoltare emoțională a fiului său. Tatăl o va susține pe mamă să se îndepărteze, nu să își abandoneze fiul, dar și să îi dea acestuia posibilitatea să crească emoțional în ritmul lui. Relația apropiată a tatălui cu fiul lui, amândoi biologic asemănători, îi va da mamei încredere să se desprindă, iar fiului posibilitatea să învețe cum să relaționeze, nu fugind, ci acceptând că există modalități diferite de a exprima și de a-ți gestiona emoțiile.

    Un alt factor care influențează dezvoltarea emoțională a băieților este relația dintre cei doi părinți. Modul în care tatăl interpretează și susține disconfortul emoțional al mamei reprezintă o lecție pe care fiul lor o va integra și pe care o va reda apoi, în relațiile sale, întreaga viață. Poate învăța, pe de o parte, că bărbatul este rănit cu ușurință de emoțiile femeii – de furia, de frustrarea, de tristețea, de deznădejdea ei, atunci când tatăl lui dispare, fizic sau numai emoțional, iar mama trebuie să se descurce cumva.

    Martor al încărcăturii emoționale pe care mama lui o trăiește și al absenței emoționale, a detașării tatălui, el, încă copil, se poate simți responsabil pentru durerea ei și, în același timp, pentru lipsa tatălui. Ar vrea să își asume răspunderea reparării, dar pălăria este încă prea mare. Și atunci, firesc, se identifică cu tatăl – “Mama este rea!” și închide instinctual ușa înțelegerii emoționale cu ea. Pe de altă parte, însă, când tatăl este prezent, atunci când exprimă emoții adecvat, de toate felurile, fiul lui va învăța că amândoi partenerii au loc, că emoțiile nu sunt amenințătoare și că există moduri sănătoase de a le face față.

    De aceea, este important ca amândoi părinții, mama și tata, să îi ofere fiului lor un cadru sănătos – definit de exemplul personal, de relația caldă și echilibrată dintre ei, ca soț și soție, de înțelegerea diferențelor biologice dintre băieți și fete, bărbați și femei – pentru ca el să își poată construi, la lumină, asumat, propria identitate emoțională.

    Vă aștept cu drag la seminariile din programul „În lumea băieților”, pe toți cei doritori să le oferim fiilor noștri tot suportul și înțelegerea pe care știința ni le oferă.

    Articol scris pentru Mind Education Health

     

  • „Miracolul băieților” – Michael Gurian, Editura Trei

    3081Am avut nevoie de cărțile lui Michael Gurian să înțeleg lumea și mintea bărbaților și a băieților. I-am văzut pe băieții mei cum cresc, zi de zi și m-am bucurat de ceea ce mi-au dat și de ceea ce au primit de la mine, dar nu a fost suficient. Pentru că lumea, mintea și realitatea lor, nevoile lor sunt diferite de ale mele. Și a fost esențial să înțeleg în ce fel sunt altfel, și ce pot face să fiu o mamă de băieți atentă cu adevărat la ei, la contextele și realitățile lor, emoționale și nu numai.
    Una din cărțile de bază din bibliografia părinților de băieți este cartea lui Gurian recent tradusă la Editura Trei, Miracolul băieților. Gurian așează creșterea băieților pe fundația solidă a unei relații sănătoase cu mama, relația cu tatăl, nevoia existenței unui mentor și sprijinul pe comunitate.

    În relația cu mama, “Este necesar”, spune Gurian, “ca iubirea dintre mamă și fiul ei să evolueze odată cu timpul. Mama trebuie să îi dea voie fiului să plece în lumea bărbaților. Ceea ce poate mama nu realizează este că desprinderea nu este benefică numai pentru fiu, ci și pentru ea însăsi. Dacă nu îi poate da drumul, ea nu poate trece într-o altă etapă a vieții sale. Va continua să trăiască prin fiul său, nu pentru ea însăși. Are acum nevoie de ajutor de la bărbații din viața fiului ei. Dacă aceștia nu intervin, se va agăța de fiul ei în moduri nenumărate, iar acesta va trece în viața adultă simțindu-se prins într-o lume care nu este a lui.”

    În ceea ce privește relația cu tatăl, Gurian arată că nu atât indisponibilitatea emoțională a bărbaților este marea problemă, nici până acum aceștia nu au fost altfel, ci mai degrabă desprinderea familiei de comunitate, de unchi, de veri, de bunici și de aici lipsa unor modele masculine, cu consecințe asupra modului în care băieții își integrează masculinitatea.

    Deasemenea, ca și în celelalte cărți ale sale, Gurian subliniază importanța pe care comunitatea și mentorii o au pentru băieți, sprijinul pe care îl găsesc în exteriorul familiei, sprijin ce îi ajută să își completeze lumea interioară, să își asume cu curaj un rol, cu sens și rost.
    Toți acești stâlpi însă nu au sens fără a înțelege biologia băieților. Un capitol întreg povestește despre aceste diferențe și ce au nevoie de la noi, adulții, părinți, bunici, profesori, pentru a-i învăța să se bucure cu adevărat de ei înșiși – nevoia de spațiu, de mișcare, de a experimenta, diferența în exprimarea emoțiilor, modul în care ei se relaxează.

    Dacă vă doriți o incursiune în lumea băieților, vă invit cu drag la seminariile pe care le organizez pentru și împreună cu părinții de băieți, primul dintre ele miercuri 4 octombrie “Biologia și nevoile băieților”.

  • Cum îți crești băiatul să ajungă un bărbat bun

    Cum îți crești băiatul să ajungă un bărbat bun

    Timpurile s-au schimbat dramatic. Rolurile barbatilor si ale femeilor sunt in continua negociere. Ca terapeut și mamă de baieti m-am intrebat adesea care va fi rolul lor și locul lor in societate, cum isi vor gasi sensul ca bărbați?

    Cum este sănătos să îi crestem, astfel incat sa fie mandri de ei, sa creasca barbati verticali, echilibrati, constienti si multumiti de ceea ce sunt? Stim cu totii, si nu numai din studii si carti, ca baietii sunt biologic diferiti de fete, au, prin urmare, si nevoi diferite. Aceste diferente nu inseamna ca unii sau ceilalți sunt mai buni sau mai puțin buni.

    De ce au nevoie baietii nostri?

    La gradinita, acasă sau la școală, baietii au nevoie de spatiu mai mult, au nevoie sa se miste, au nevoie de prieteni pe care sa se bazeze, cu care sa se joace – de-a luptele, sa concureze in sporturi de echipa, sa construiasca, sa inventeze jocuri si provocari, sa exploreze, sa se loveasca, sa cada si sa se ridice.

    Baietii nostri au nevoie de modele masculine in viata lor. Din pacate, parintii nu se mai pot sprijini pe comunitate pentru cresterea copiilor, iar tatăl, bunicul raman printre putinele modele masculine din viata unui baiat. Baietii nostri cresc, in cea mai mare parte a timpului, intr-un mediu exclusiv feminin, care cel mai adesea cu greu intelege si accepta nevoile lor diferite.

    Baietii au nevoie sa invete despre ei insisi, sa poata vorbi despre asta, sa stie care le sunt visurile, sa stie ce pot sa facă, ce le este greu si ce le este usor,  ce ii bucura.

    Parintii neglijeaza discutiile cu baietii, ii lasa singuri cu fricile si intrebarile lor. Le transmit de multe ori ca a fi puternic inseamna sa nu simti. Noi, femeile din viata lor, le cerem, sa inteleaga si sa vorbeasca despre emotii, sa fie vulnerabili, adesea însă nu ii invatam cum sa o faca.

    In egala masura, baietii nostri au nevoie sa invete ca sunt importanti pentru comunitate, iar acest lucru le va da sens si o viziune. Munca este importanta si mai ales munca recompensata cu un scop. Parintii, mamele mai ales, isi feresc baietii de munca. Este pacat, pentru ca astfel ii invata ca nu pot sa faca fata sau ca li se cuvine ca altii sa faca pentru ei. Le iau puterea de a construi, de a fi mandri de ei insisi.

    Baietii nostri au nevoie sa invete sa trateze femeile din viata lor cu respect, iar raspunderea acestei educatii le revine in egala masura ambilor parinti. Modelul relatiei lor va fi hotarator pentru cum va creste fiul lor. Un tata care isi trateaza cu respect sotia, o protejeaza, primeste cu bucurie ceea ce ea ii ofera, o mama care primeste protectia sotului ei, care este calda si se bucura de cuibul ei sunt modele bune, sanatoase pentru cum fiul lor va integra modelul de feminitate si masculinitate.

    Baietii au nevoie de o relatie calda, empatica cu mama lor, o relatie in care mama sa stie cand sa se retraga sa isi lase fiul sa exploreze, dar sa fie prezenta cand el are nevoie de sprijin emotional. Este important ca mama sa isi rezolve singura propriile vulnerabilitati, iar fiul ei sa nu fie un paratrasnet sau un pansament pentru ea.

    Tatal este evident important pentru cum crește un băiat. Lui îi este mai la îndemână sa stabileasca un sistem coerent de reguli, sa puna limite, fara sa ii taie aripile. Daca mama îi poate oferi fiului ei cu mai multă ușurință acces spre lumea interioara, la căldura casei, tatăl este cel care il poate duce pe baiat spre lume, spre provocarile si recompensele ei. Un tata absent sau un tată critic îi ingreuneza fiului lui legatura cu exteriorul, cu lumea largă.

    Zilele ce vin vor fi mai buna daca vom avea intelepciunea sa crestem fete si baieti care sa stie ca masculinitatea si feminitatea reprezinta esenta fiintei lor, ca bucuria vietii vine si din acceptarea rolului si sensului fiecaruia.

    Articol scris pentru ziare.com.