Corina Dobre

Etichetă: În lumea băieților

  • 4 Octombrie 2017 – Biologia și vârstele băieților

    Băieții și fetele, copiii noștri, sunt mai degrabă asemănători, decât diferiți.  Au nevoie să îi iubim necondiționat, să îi susținem, să ne vindecăm sufletul nostru de părinți pentru a le putea fi alături pentru ei și nu din nevoile trecutului nostru.

    Este important însă să înțelegem diferențele dintre ei, nevoile si biologia specifică fiecăruia, pentru a le putea fi cu totul alături, fetelor și băieților nostri.

    Vă invit în lumea băieților, la un nou seminar să discutăm despre:

    • vulnerabilitățile și punctele lor tari la fiecare vârstă,
    • despre cum se dezvoltă creierul băieților, în ce fel este el diferit, de cel al fetelor,
    • ce nevoie specifice au – în copilăria mică și la grădiniță, în primii ani de școală, apoi la adolescență.
    • cum sunt comportamentele și convingerile lor modelate de societate și cum se schimbă de la o etapă la alta – în primii ani, apoi  în primele clase de școală, si în fiecare etapă a adolescenței.
    • care sunt greutățile lor și cum ar avea nevoie ca noi să le înțelegem lumea și să îi susținem.

    Vom discuta evident ce pot face eu, adultul din viața unui băiat – părinte, bunic sau profesor – să îl ajut să crească sănătos emoțional, echilibrat, înțelegându-se pe sine și gasindu-și sensul si bucuria în ceea ce este.

    Există pentru băieți multă presiune culturală să se confomeze unui standard masculin puternic, dar studiile arată că băieții crescuți de părinți prezenți, calzi, atenți la nevoile lor, cresc valorizând-se pe sine, apreciind relațiile din viața lor, cu o viața emoțională interioară bogată și asumată.

    Vă invit așadar miercuri 22 octombrie, la ora 18.30, la seminarul “Biologia și vârstele băieților”.

    Unde: Soseaua Cotroceni 18, etaj 1, interfon 02. Intrarea în bloc se face pe străduța laterală.

    Cost: 100/persoană, 150/cuplu de părinți sau prieteni.

    Formularul pentru înscriere îl găsiți aici.

    Pentru orice alte informații nu ezitați să folosiți adresa de email: contact@corinadobre.ro

     

  • Cum învață băieții evitarea

    Cum învață băieții evitarea

    Copiii noștri au nevoie să crească primind iubire, afecțiune, sprijin de la ambii părinți, mama și tatăl lor. Încă din primele zile de la naștere, relațiile pe care copilul le formează cu fiecare dintre ei sunt diferite. Mama este biologic construită, prin hormonii pe care corpul ei îi secretă (estrogen, progesteron, oxitocină), să fie profund atașată de copil. Este modul în care natura ajută nou-născutul să supraviețuiască. Tatăl, însă, este cel care biologic este predispus să se poată desprindă, să plece să aducă hrană, să protejeze mama și copilul.

    Mai puțin aplecat înspre relaționare, și mai degrabă orientat spre acțiune, bărbatul va forma diferit relația cu copilul său, băiat sau fată. Evident, modul în care biologia susține relaționarea bărbaților este specific și băieților.

    Creierul băieților îi împinge să fie mai puțin aplecați înspre partea de redare, de exprimare a emoțiilor sau a diferitelor experiențe de viață pe care le trăiesc. Au nevoie de timp și de spațiu pentru a-și procesa experiențele și abia apoi se pot conecta cu cei din jurul lor. Pentru mamele lor acest mod de construire a unei relații este complet străin. Femeile relaționează, se conectează, povestesc imediat. Pentru un băiat efuziunile sentimentale ale mamei, chiar și cu cele mai bune intenții ale acesteia, pot fi copleșitoare.

    Băieții se conectează cu mai multă ușurință prin acțiuni – gătim împreună și îți povestesc ce s-a întâmplat la școală, ne plimbăm cu rolele și pot să îți cer sfatul despre cum să mă apropii de o fată care îmi place. Atunci când încărcătura emoțională pe care un băiat o are de procesat este prea mare – spre deosebire de fete care pot să exprime cu mai mare ușurință ceea ce simt – băiatul se va retrage, va fugi de tumultul emoțional. Este primul pas prin care își construiește mecanismul de evitare.

    De asemenea, modelul tatălui de a construi relații este important. În acest context, tatăl poate face diferența în ceea ce privește buna dezvoltare emoțională a fiului său. Tatăl o va susține pe mamă să se îndepărteze, nu să își abandoneze fiul, dar și să îi dea acestuia posibilitatea să crească emoțional în ritmul lui. Relația apropiată a tatălui cu fiul lui, amândoi biologic asemănători, îi va da mamei încredere să se desprindă, iar fiului posibilitatea să învețe cum să relaționeze, nu fugind, ci acceptând că există modalități diferite de a exprima și de a-ți gestiona emoțiile.

    Un alt factor care influențează dezvoltarea emoțională a băieților este relația dintre cei doi părinți. Modul în care tatăl interpretează și susține disconfortul emoțional al mamei reprezintă o lecție pe care fiul lor o va integra și pe care o va reda apoi, în relațiile sale, întreaga viață. Poate învăța, pe de o parte, că bărbatul este rănit cu ușurință de emoțiile femeii – de furia, de frustrarea, de tristețea, de deznădejdea ei, atunci când tatăl lui dispare, fizic sau numai emoțional, iar mama trebuie să se descurce cumva.

    Martor al încărcăturii emoționale pe care mama lui o trăiește și al absenței emoționale, a detașării tatălui, el, încă copil, se poate simți responsabil pentru durerea ei și, în același timp, pentru lipsa tatălui. Ar vrea să își asume răspunderea reparării, dar pălăria este încă prea mare. Și atunci, firesc, se identifică cu tatăl – “Mama este rea!” și închide instinctual ușa înțelegerii emoționale cu ea. Pe de altă parte, însă, când tatăl este prezent, atunci când exprimă emoții adecvat, de toate felurile, fiul lui va învăța că amândoi partenerii au loc, că emoțiile nu sunt amenințătoare și că există moduri sănătoase de a le face față.

    De aceea, este important ca amândoi părinții, mama și tata, să îi ofere fiului lor un cadru sănătos – definit de exemplul personal, de relația caldă și echilibrată dintre ei, ca soț și soție, de înțelegerea diferențelor biologice dintre băieți și fete, bărbați și femei – pentru ca el să își poată construi, la lumină, asumat, propria identitate emoțională.

    Vă aștept cu drag la seminariile din programul „În lumea băieților”, pe toți cei doritori să le oferim fiilor noștri tot suportul și înțelegerea pe care știința ni le oferă.

    Articol scris pentru Mind Education Health

     

  • „Miracolul băieților” – Michael Gurian, Editura Trei

    3081Am avut nevoie de cărțile lui Michael Gurian să înțeleg lumea și mintea bărbaților și a băieților. I-am văzut pe băieții mei cum cresc, zi de zi și m-am bucurat de ceea ce mi-au dat și de ceea ce au primit de la mine, dar nu a fost suficient. Pentru că lumea, mintea și realitatea lor, nevoile lor sunt diferite de ale mele. Și a fost esențial să înțeleg în ce fel sunt altfel, și ce pot face să fiu o mamă de băieți atentă cu adevărat la ei, la contextele și realitățile lor, emoționale și nu numai.
    Una din cărțile de bază din bibliografia părinților de băieți este cartea lui Gurian recent tradusă la Editura Trei, Miracolul băieților. Gurian așează creșterea băieților pe fundația solidă a unei relații sănătoase cu mama, relația cu tatăl, nevoia existenței unui mentor și sprijinul pe comunitate.

    În relația cu mama, “Este necesar”, spune Gurian, “ca iubirea dintre mamă și fiul ei să evolueze odată cu timpul. Mama trebuie să îi dea voie fiului să plece în lumea bărbaților. Ceea ce poate mama nu realizează este că desprinderea nu este benefică numai pentru fiu, ci și pentru ea însăsi. Dacă nu îi poate da drumul, ea nu poate trece într-o altă etapă a vieții sale. Va continua să trăiască prin fiul său, nu pentru ea însăși. Are acum nevoie de ajutor de la bărbații din viața fiului ei. Dacă aceștia nu intervin, se va agăța de fiul ei în moduri nenumărate, iar acesta va trece în viața adultă simțindu-se prins într-o lume care nu este a lui.”

    În ceea ce privește relația cu tatăl, Gurian arată că nu atât indisponibilitatea emoțională a bărbaților este marea problemă, nici până acum aceștia nu au fost altfel, ci mai degrabă desprinderea familiei de comunitate, de unchi, de veri, de bunici și de aici lipsa unor modele masculine, cu consecințe asupra modului în care băieții își integrează masculinitatea.

    Deasemenea, ca și în celelalte cărți ale sale, Gurian subliniază importanța pe care comunitatea și mentorii o au pentru băieți, sprijinul pe care îl găsesc în exteriorul familiei, sprijin ce îi ajută să își completeze lumea interioară, să își asume cu curaj un rol, cu sens și rost.
    Toți acești stâlpi însă nu au sens fără a înțelege biologia băieților. Un capitol întreg povestește despre aceste diferențe și ce au nevoie de la noi, adulții, părinți, bunici, profesori, pentru a-i învăța să se bucure cu adevărat de ei înșiși – nevoia de spațiu, de mișcare, de a experimenta, diferența în exprimarea emoțiilor, modul în care ei se relaxează.

    Dacă vă doriți o incursiune în lumea băieților, vă invit cu drag la seminariile pe care le organizez pentru și împreună cu părinții de băieți, primul dintre ele miercuri 4 octombrie “Biologia și nevoile băieților”.

  • Cum îți crești băiatul să ajungă un bărbat bun

    Cum îți crești băiatul să ajungă un bărbat bun

    Timpurile s-au schimbat dramatic. Rolurile barbatilor si ale femeilor sunt in continua negociere. Ca terapeut și mamă de baieti m-am intrebat adesea care va fi rolul lor și locul lor in societate, cum isi vor gasi sensul ca bărbați?

    Cum este sănătos să îi crestem, astfel incat sa fie mandri de ei, sa creasca barbati verticali, echilibrati, constienti si multumiti de ceea ce sunt? Stim cu totii, si nu numai din studii si carti, ca baietii sunt biologic diferiti de fete, au, prin urmare, si nevoi diferite. Aceste diferente nu inseamna ca unii sau ceilalți sunt mai buni sau mai puțin buni.

    De ce au nevoie baietii nostri?

    La gradinita, acasă sau la școală, baietii au nevoie de spatiu mai mult, au nevoie sa se miste, au nevoie de prieteni pe care sa se bazeze, cu care sa se joace – de-a luptele, sa concureze in sporturi de echipa, sa construiasca, sa inventeze jocuri si provocari, sa exploreze, sa se loveasca, sa cada si sa se ridice.

    Baietii nostri au nevoie de modele masculine in viata lor. Din pacate, parintii nu se mai pot sprijini pe comunitate pentru cresterea copiilor, iar tatăl, bunicul raman printre putinele modele masculine din viata unui baiat. Baietii nostri cresc, in cea mai mare parte a timpului, intr-un mediu exclusiv feminin, care cel mai adesea cu greu intelege si accepta nevoile lor diferite.

    Baietii au nevoie sa invete despre ei insisi, sa poata vorbi despre asta, sa stie care le sunt visurile, sa stie ce pot sa facă, ce le este greu si ce le este usor,  ce ii bucura.

    Parintii neglijeaza discutiile cu baietii, ii lasa singuri cu fricile si intrebarile lor. Le transmit de multe ori ca a fi puternic inseamna sa nu simti. Noi, femeile din viata lor, le cerem, sa inteleaga si sa vorbeasca despre emotii, sa fie vulnerabili, adesea însă nu ii invatam cum sa o faca.

    In egala masura, baietii nostri au nevoie sa invete ca sunt importanti pentru comunitate, iar acest lucru le va da sens si o viziune. Munca este importanta si mai ales munca recompensata cu un scop. Parintii, mamele mai ales, isi feresc baietii de munca. Este pacat, pentru ca astfel ii invata ca nu pot sa faca fata sau ca li se cuvine ca altii sa faca pentru ei. Le iau puterea de a construi, de a fi mandri de ei insisi.

    Baietii nostri au nevoie sa invete sa trateze femeile din viata lor cu respect, iar raspunderea acestei educatii le revine in egala masura ambilor parinti. Modelul relatiei lor va fi hotarator pentru cum va creste fiul lor. Un tata care isi trateaza cu respect sotia, o protejeaza, primeste cu bucurie ceea ce ea ii ofera, o mama care primeste protectia sotului ei, care este calda si se bucura de cuibul ei sunt modele bune, sanatoase pentru cum fiul lor va integra modelul de feminitate si masculinitate.

    Baietii au nevoie de o relatie calda, empatica cu mama lor, o relatie in care mama sa stie cand sa se retraga sa isi lase fiul sa exploreze, dar sa fie prezenta cand el are nevoie de sprijin emotional. Este important ca mama sa isi rezolve singura propriile vulnerabilitati, iar fiul ei sa nu fie un paratrasnet sau un pansament pentru ea.

    Tatal este evident important pentru cum crește un băiat. Lui îi este mai la îndemână sa stabileasca un sistem coerent de reguli, sa puna limite, fara sa ii taie aripile. Daca mama îi poate oferi fiului ei cu mai multă ușurință acces spre lumea interioara, la căldura casei, tatăl este cel care il poate duce pe baiat spre lume, spre provocarile si recompensele ei. Un tata absent sau un tată critic îi ingreuneza fiului lui legatura cu exteriorul, cu lumea largă.

    Zilele ce vin vor fi mai buna daca vom avea intelepciunea sa crestem fete si baieti care sa stie ca masculinitatea si feminitatea reprezinta esenta fiintei lor, ca bucuria vietii vine si din acceptarea rolului si sensului fiecaruia.

    Articol scris pentru ziare.com.

  • Cum este să fii mamă de băieți

    Cum este să fii mamă de băieți

    De ceva vreme mă preocupă, cu căldură și curiozitate, lumea interioară a băieților. Am citit studii și cărti despre băieți, am dezvoltat un program pentru părinții de băieți, dar bucuria profundă, pe lângă tot ce imi oferă știința, vine din relația vie pe care o am cu băieții mei. Sora mea are două fete grozave, am prietene care au relații minunate cu fiicele lor, știu toate minunățiile de care se bucură mamele de fete, dar pentru nimic nu aș putea fi mai recunoscătoare ca pentru cei doi fii minunați pe care i-am primit, pentru ceea ce îmi oferă zi de zi, pentru ceea ce mă lasă să le dăruiesc, și mai ales pentru ceea ce am învățat de la ei.

    Am învățat că prietenia este mai ales despre a face si mai puțin despre a spune, că ești puternic când îți asumi că ai rănit, nu neapărat când nu arăți că esti trist sau speriat.

    Au trecut prin mai multe etape în relațiile cu fetele, și am văzut la prima mână cât de grele pot fi respingerile pentru ei, dar un joc de fotbal cu cel mai bun prieten este un pansament fără greș. Le-am apreciat curajul de a încerca să atragă atenția unei fete, să îi ofere flori, să o invite în oraș, dar și înțelepciunea de a vedea când o relație nu este sănătoasă, și să se retragă.

    M-am molipsit adesea, și mi-am încărcat bateriile de la bucuria lor de a face fel de fel de chestii – “bomba” cu tone de stropi în piscina, cum au învătat pisica să înoate, cățăratul în copaci, meciurile alerte la coșul de baschet din spatele casei, liniștea pe care le-o dă trasul cu arcul, experimentatul în bucătărie, cu reusita lor cea mai mare, un sufleu de ciocolată.

    Studiile descriu competiția ca pe un element central al masculinității. Trăind zi de zi cu ei în casă, o vezi în toate formele ei – luptele în joacă, dar în care nu te lași doborât, meciul de fotbal, prietenos și de relaxare, dar care e pe puncte și de la un moment dat devine chiar serios, notele de la matematica, invitatul fetelor la dans, cine sare gardul mai repede, sau cine arunca în lac piatra mai departe, amândoi, le trăiesc autentic și din tot sufletul.

    Sunt lucruri pe care o mamă de băiat le poate face și multe pe care nu – nu îi mai ții de mână de la o anumită vârstă, îi îmbrățișezi în public doar dacă nu sunt fete prin preajmă, îți tii îngrijorarea pentru tine, (ești chill, se spune :))când pleacă în excursii de explorare, esențiale pentru ei de altfel, când sunt plecați, primești un telefon pe zi, scurt ca să știi că sunt în toate bucățile. Dar când ușile seara se închid, și ne întâlnim cu toții acasă, căldura si bucuria lor de a-ți fi în preajmă sunt neprețuite, iar poveștile lor, complet diferite de experiențele mele  de fată din copilărie și adolescență sunt spumoase și de neegalat. Și poate cel mai important, este faptul că dacă le dai spațiu, îi asculți, ei pleacă, și se întorc cu fruntea sus, curajosi, dar fără să își piardă bucuria de a fi drăgăliți, cerându-ți sprijinul când au nevoie, sau doar bucurându-se de relația pe care o aveți.

    Imi sunt dragi băieții mei, cum altfel. Îmi doresc pentru ei și pentru prietenii lor să crească într-o societate în care lumea interioară a băieților să nu mai fie un mister, să se bucure de ei înșiși fără rezerve, fără nici o umbră, să știm care le sunt nevoile reale, și să îi ajutăm să își găsească drumul și rostul.