Corina Dobre

Etichetă: narcisism

  • Cum să faci față unui conflict cu un narcisist

    Cum să faci față unui conflict cu un narcisist

    Relațiile sănătoase sunt acelea în care conflictele, supărările sunt rezolvate până la capăt, în care fiecare și-a găsit locul și si-a asumat partea lui de reparare. Iar repararea are loc în prezența cunoasterii, a mea, a celuilalt, a limitelor pe care le avem de respectat, a nevoilor fiecăruia. Încerc să înțeleg ce trăiesc, știu să ascult, cu curiozitate, îmi doresc să aflu despe tine, îmi asum să exprim ceea ce am nevoie și apoi să accept ceea ce tu poți să îmi oferi, iar reciproca este oricând valabilă.

    Cum fac însă față unui conflict în care, pentru celălalt, persoana mea, limitele și nevoile mele, nu contează?  Când sunt pus față în față cu un narcisist?

    Iți este de folos să știi că pentru un narcisist, mai ales în contextul unui conflict, limtele sau nevoile persoanelor cu care interacționează sunt absolut nerelevante. El/ea se vede pe sine ca fiind centrul lumii. Persoanele pe care le ține aproape îi servesc numai pentru a-i oglindi superbele calități sau pentru a-i îndeplini nevoile, mari sau mici. Odată ce ieși din acest tipar, ba mai mult, îndrăznești să ai nevoi sau să nu fii de acord cu acțiunile ei/lui, să îi arăți că a depășit măsura, să fii pregătit de repercusiuni.

    Confruntat cu propria-i imperfecțiune, cu greșelile lui, voite sau nu, cu rănile sau durerea pe care le provoacă, cu lipsa lui de asumare, umilința, rușinea pe care le trăiește pot fi copleșitoare. Disconfortul devine de nesuportat și va căuta, cu orice preț, să scape din ghearele lui. Nu are mecanisme minimale prin care să îl poată procesa, și pentru că suferința greșelii pentru el este de nedus, aruncă responsabilitatea în spatele altei persoane. Reușește să își creeze o poveste în care tu sau oricine altcineva ai provocat tot acest dezastru, niciodată el/ea. 

    “Iarta-mă” spus de un narcisist este cam ca nevasta lui Colombo, există și nu prea. Atunci când își cere iertare o face inautentic, din mărinimia lui și pentru micimea ta, pentru că a învățat că așa se face, îți acordă, fie, acest privilegiu. În rest, este absolut nerealist să aștepți scuze, să simți că a înțeles real ce din acțiunile lui te-a rănit, că își asumă cu adevărat să se schimbe. Toate aceastea ar însemna să accepte că a greșit, că este mai puțin decât și-a proiectat despre sine. Ar înseamna să renunțe la aura lui de persoană specială, căreia îi este permis orice, să își simtă propriile limite și propria vulnerabilitate. 

    Și totuși, suntem uneori blocați în relații cu narcisiști, mai mari sau mai mici – șefi, colegi de birou, membrii ai familiei, parteneri de viață. Ne este util să învățăm cum să facem față momentelor tensionate, în care nevoile noastre sunt în conflict cu ceea ce ei așteaptă, sau când limitele noastre sunt încălcate de naturalețea cu care revendică orice. 

    Te ajută în relația cu un narcisist, și mai ales în momentele tensionate cu acesta, să te cunoști pe tine. Ce trăiești când îți formulezi propriile nevoi: furie, frică, neputință? Dacă îți este greu să le exprimi, gândeste-te de unde vine această greutate, de ce îți este mai degrabă confortabil să renunți la tine: din frica de a nu fi pedepsit, judecat, respins sau pentru că îți este teamă că vei pierde relația, vei fi abandonat? În ce alte relații ai trăit aceeași durere și ce ai fi avut nevoie să se întâmple atunci, în trecutul tău, în copilărie sau în adolescență? Poate de un adult care să te protejeze și care să te înțeleagă cu adevărat sau poate de o voce, a ta, mai puternică care să spună “stop, lasă-ma în pace!” Și odată ce identifici teama și originea ei, de a fi tu însuți, de a avea limite clare, inacceptabil să fie încălcate sau de a exprima nevoi atât de necesare, întoarce-te în prezent, și în rolul de adult asumat, atât de diferit de copilul sau adolescentul copleșit din trecut. 

    Formulează-ți clar, în cuvinte puține, ceea ce ai nevoie sau aștepți de la persoana narcisistă: “Am nevoie când vorbești despre proiectul nostru să vorbești la plural, să incluzi întreaga echipă, este munca noastră, a tuturor.” sau “Te rog să nu îmi mai folosești în ședința de departament ideile, fără să specifici ca sunt ale mele. Este important pentru mine ca munca mea să fie vizibilă și recunoscută.” Încearcă să exprimi comportamente concrete, limite clare și deloc interpretări ale comportamentelor persoanei narcisiste. Nu uita, emoțiile tale, ceea trăiești, poate fi absolut nerelevant pentru el/ea. Capacitatea ei/lui de a empatiza este destul de limitată, până la a lipsi cu desăvârșire. 

    Așteaptă-te să declanșezi măcar o mini-furtună, care poate veni cu furie: 

    “Nu mă interesează, poți oricând să alegi să lucrezi în altă echipă, este problema ta cum îți rezolvi frustrările tale” – pentru el tu nu exiști.

    sau cu victimizare “Am făcut atâtea pentru departamentul asta, dacă nu eram eu, nu ar fi existat nici un proiect, puteai să ai tu o sută de idei, unde le mai susțineai?”.

    Sau cu un răspuns-pasiv agresiv: “Ah, da, așa ar fi corect să fac. În altă ordine de idei, mai știi raportul pe care îl aveam de discutat pentru mâine, îl aștept pe birou până la sfârșitul programului. Știu că e mult de lucru, dar aș vrea să mi-l dai în seara asta.” Este din nou puternică și în cotrol.

    Te înfurie sau te simți din nou neputincios, de parcă te-ai lovi de un perete, dar adu-ti aminte, ești adultul în control, și nu copilul vulnerabil care depindea de părinții lui. Încearcă să îi oferi înțelegere, ceea ce ea/el nu poate, este în puterea ta să dai, fă loc și nevoii lui alături de a ta – “Înțeleg că vrei ca munca ta să fie recunsocută, dar și eu am aceeași nevoie. De aceea am să te rog când te referi la proiectele nostre comune, să ne incluzi pe noi toți.” Deși poate fi tentant, nu te lăsa dus in dispute emoționale despre ce a fost, cine și de ce este de vină. Nu intra în jocul furiei lui, pune limite când este cazul si rămâi atent la exprimarea concretă a nevoii tale. 

    Obiectivul într-un conflict cu un narcisist este să  exprimi clar și până la capăt o nevoie , și consecințele acesteia pentru tine sau pentru relația voastră. 

    Încheierea poate fi frustrantă, pentru că un narcisist nu închide sănătos o dispută, nu își asumă mai nimic, și inevitabil va deschide o alta sau îți va lăsa senzația că tu ești cel defect, sau neajutorat. Este important să înveți cum să îți gestionezi singur aceasta frustrare, fără să aștepti ajutor de la ea sau de la el. Odată ce ai spus tot ce era important, și ai încercat să înțelegi si punctul lui de vedere, oprește-te, ți-ai fost loial ție și ai fost corect în relația cu ea/el. Este tot ce ai nevoie.

    Cu cât relația este mai apropiată, cu atât îți va fi ma greu ca într-o confruntare cu un narcisist să nu fii reactiv, să rămâi conectat cu tine și cu nevoile tale. Dar poate merită să te întrebi: ce anume te-a adus în relație cu el/ea și nu în ultimul rând de ce rămâi. 

  • De ce îmi aleg un partener narcisist

    De ce îmi aleg un partener narcisist

    “Am încercat să îi fiu alături cât de bine am putut, dar nicicând nu a fost îndeajuns. Când am avut însă eu nevoie de susținere, a dispărut, s-a simțit copleșită.”

    “Nicicând nu sunt mai fericită ca atunci când se întoarce la mine. Știu că în final, după  toate aventurile tot pe mine mă iubește.”

    “Ne-am înțeles de la început să avem numai o relație sexuală, fără nici un fel de alte implicații, eu sunt de vină că m-am îndrăgostit. Îl înțeleg că îl irită pretențiile mele, dar am nevoie de mai mult și nu știu ce să fac.”

    “M-am transformat în bărbatul pe care atât de mult și l-a dorit, este mândră de mine când suntem în public, acasă însă pare că suntem doi străini.”

    O relație alături de un partener narcisist este o provocare continuă – îl înțelegi, ai grijă de ceea ce are nevoie, încerci să anticipezi și să îi faci pe plac, ești de vină pentru că nu ești suficient de atent, de prezent, de bun sau de grijuliu, îl faci de râs sau dimpotrivă îl eclipsezi. Întreaga voastră poveste este despre el – și cel mai important despre nevoile lui, nicicând satisfăcute, dar și despre cât este de bun și de grijuliu, atent și loial, sau dimpotrivă de vulnerabil sau rănit, cât este de grozav, cât de mult îl rănesc alții, cât de multă atenție are nevoie de la tine. De toată, de fapt, și încă în plus peste ceea ce ai tu de dat. Simți câteodată că îți trage preșul de sub picioare, sau că realitatea nu mai îți este clară. Legat cu totul de el, de ceea ce are nevoie, dar și de ceea ce trebuie să arate în exterior, nu mai știi cine ești și ce vrei. Șarmant la începutul relației, ești tot ce are nevoie, nimeni nu e la fel ca tine. Și te-a prins. El, cel mai cel, ti-a acordat ție atenție. Și apoi, povestea se complică. Deși devine dureroasă, găsești nenumărate motive să rămâi. Știi că de fapt, după toate mizeriile pe care le face, este un tip sensibil, doar ți-a trimis flori și îți spune cât de specială ești pentru el. Relația cu tine este tot ceea ce contează în viața lui. Da, te-a înselat, sau da a urlat dezlănțuit la tine, dar pentru că l-ai supărat. Dacă ai putea să te schimbi, să fii mai blândă, sau mai atentă, sau oricum, dar altfel sau cel mai bine să nu îi mai ceri atât de multe, ar fi liniște.

    Și totuși, cu toată durerea pe care o trăiesc, de ce rămân într-o relație cu o persoană narcisistă? 

    Răspunsul este în trecutul nostru, în nevoile noastre neîmplinite în relațiile din copilărie și adolescență.

    Dacă ai crescut alături de părinți reci și indisponibili emoțional, ai nevoie să fii iubit, să primești grijă, atenție, cuvinte bune, apreciere și astfel să îți umpli golul pe care părinții l-au lăsat. Iar charisma narcisistului, abilitatea lui de a atrage, de a se face plăcut sunt o potrivire perfectă cu rana ta de deprivare emoțională. Vei avea momente alături de el când te vei simți unic și special așa cum ai fi avut nevoie să te simți în relația cu părinții tăi, și chiar și atunci când partenerul tău narcisist te va răni, vei tânji după aceste momente și vei spera că se vor întoarce. Îi vei scuza derapajele pentru firimiturile emoționale pe care le primești de la el sau de la ea.

    Abuzul trăit în copilărie, și mai cu seamă abuzul emoțional, este o vulnerabilitate care te împinge spre relații cu parteneri narcisiști. Este ca și cum trecutul s-a întors în prezent – nu ești bun de nimic, meriți să fii pedepsit, nevoile tale sunt un moft, cum îndrăznești să le exprimi. Chiar și dacă încerci să te opui, până la urmă cedezi: “iartă-mă, într-adevăr numai eu sunt de vină. Ar fi trebuit să fiu mai atent la tine.” Ești vigilent, și încerci să nu îl superi. Doar așa nu te va pedepsi. Speri, cu fiecare ceartă, cu fiecare moment tensionat că vei fi și tu important, că de data asta vei reuși să te faci auzit, respectat, că vei repara ceva ce, din păcate, nu poate fi reparat.

    Dacă ai trăit în trecut critica, ai simțit că nu ai fost nicicând suficient de valoros, te simți defect, îți este rușine cu tine, aproape că nu știi cine ar putea să te iubească, iubirea și atenția narcisitului vor fi uimitoare și în același timp pretențiile lui extrem de justificate. Cum ai putea oare să îi dai drumul? Ce să te motiveze să închei relația?

    Narcisitul are nevoie să se simtă valoros, iar partenerul sau partenera lui sunt oglinda cea mai la îndemână: “Ești cea mai grozavă, nimeni nu este mai bună ca tine”, îi spui și crezi asta. Idealizarea lui te ține agățat în relație, ești una cu iubitul sau iubita ta, te simți împreună cu el, întreagă. Ce ai fi tu fără sclipirea sau exceptionalismul partenerului narcisist?

    Tiparul de auto-sacrificiu învățat și poate modealat din relația dintre părinții tăi își găsește sensul și împlinirea alături de o persoană narcisită. Pentru că nimeni nu are nevoie de mai multă grijă și atenție ca ea.

    Ce pot face pentru a mă regăsi? 

    În primul rând am nevoie să știu și să învăț despre mine, să îmi înțeleg trecutul și cum rănile nerezolvate de atunci mă împing astăzi spre relații disfuncționale. Când durerea, confuzia, emoțiile sunt mult prea intense căutați să descoperiți și să reparați rănile trecutului însoțiți de un terapeut.

    Am nevoie să mă împrietenesc cu mine, să învăț despre nevoile mele, despre limitele mele, să mă accept cu compasiune, cu bune și rele. Să învăț să dau, dar și să cer. Să investesc în relațiile în care mă simt cu adevărat văzută, să îmi clarific valorile și să îmi trăiesc viața în acord cu ceea ce sunt eu, nu cu ceea așteaptă ceilalți. Și, da, uneori, relațiile cu parteneri narcisiști trebuie încheiate, pentru a-mi oferi mie cadoul vindecării și al unei vieți frumoase și cu sens.

  • Despre manipulare si narcisiști

    Despre manipulare si narcisiști

    Relațiile din viața fiecăruia, de iubire, de prietenie, de colegialitate sau chiar de afaceri au sens, pot să crească, să capete consistență numai dacă protagoniștii își pot exprima echilibrat nevoile, emoțiile, pot cere si primi cu aceeași măsură. Au loc în mod egal. Fiecare are în vedere ca binele lui să nu împuțineze binele iubitului, prietenului sau colegului. Sunt relații sănătoase, între adulți asumați, bine construiți.

    Există persoane apropiate, alături însă de care te simți confuz, cel mai adesea vinovat că lucrurile nu merg, responsabil pentru ei și nevoile lor. Ești prins ca musca în dulceață și orice ai face nu găsești o cale de mai bine.  Ai mari șanse să fii în relație cu un narcisist/ă, iar principalul instrument cu care te ține legat să fie manipularea.

    Un tipar evident al narcisistului – grandios, arogant, rece, lipsit de empatie, centrat evident pe sine și pe nevoile lui, este mai ușor de depistat. Și acest narcisist evident manipulează – te minte, îți prezintă realitatea distorsionat, te învinovățeste pentru ce nu merge bine. Cei mai mulți dintre noi, tocmai pentru că lucrurile sunt mai clare, pot să fugă, să pună limite când situația devine prea gogonată.

    Dar ce te faci cu lupul în blană de oaie? Pentru că da, există un tipar ascuns al narcisistului – cel bun, și grijuliu, și loial si atent, dar care în fapt se asociază cu tine, așa cum spune el “te alege”, pentru propia lui imagine sau pentru ce ai să îi oferi sau, de ce nu, pentru continua lui gratulare. Poți să fii orbit de grija lui, de imaginea caldă și echilibrată, înțeleaptă pe care și-o proiectează.

    Evident, cu totii vrem să fim iubiți și apreciați, văzuți și înțeleși. În prima parte a relației, un narcisist exact asta îți poate oferi – ești tot ceea ce aștepta, te copleștește cu atenție, ce este mai bun este pentru tine. Relația cu tine este centrul vieții lui, te căuta de nu știu când și acum ai apărut. Aproape că pare prea frumos să fie real. Te lași cu totul pe mâna lui/ei. Este o persoană așa deosebită. Și de ce să nu o faci? Nu îți mai trebuie nimic altceva. Când ai lăsat toate scuturile, când lumea ta este umplută numai de el/ea, îți trage preșul de sub picioare. Deja infiltrat în toate fibrele tale, narcisistul te convinge, idee cu idee că noroc cu el/ea, că stă cu tine, îți arată că albul este negru și că negru este alb. Te simți defect, din zi în îi mai mult. Ceea ce îți oferă el/ea este cu mult peste ceea ce primește de la tine. Realitatea ți se dizolvă, nu mai știi cine ești cu adevărat, senzația pe care o ai, în momente de mare tensiune este că îți pierzi mințile. Da, ti-ar putea spune că este firesc să îți dorești stabilitate și echilbru, dar el/ea este stabilitatea si echilibrul în persoană, tu ești derutat sau vulnerabil și nu poți, nu stii sau nu vrei să apreciezi. Realitatea pe care tu ai trăit-o este constant pusă sub semnul întrebării – tu tii minte că lucrurile s-au întâmplat într-un anumit fel, el/ea îți demontează bucată cu bucată relatarea, ți s-a părut, nu a fost așa, nu a spus asta, ai înțeles greșit  sau oricum argumentele tale sunt nererelvante, prostești, dovadă a imaturității sau a sensibilității tale excesive. La propriu, nu te mai poți sprijini pe nimic concret. Singurul punct stabil din această ecuație este chiar el, narcisistul.

    Narcisistul poate fi o victimă continuă, dacă ție ți se întâmplă ceva îngrozitor, de exemplu ai fost dat afară, problema lui este de 100 de ori mai mare, el nu a fost promovat așa cum ar fi meritat si asta este discuția pe care trebuie să te concentrezi. Tu mori de foame sau nu mai ai un acoperiș desupra capului, dar el este cel rănit/ă sau neapreciat/ă, durerea lui este nesfârsită, are nevoie de tine, se așteaptă să îl înțelegi. Și cum să nu înțelegi, el o persoană așa de bună, specială, nevoită să treacă prin toate aceste umilințe. Te străduiești să îi fii alături, dar te simți împuținat după fiecare interacțiune. Se înfurie când nu îi mai dai cât să îi ajungă. Încerci să te aperi, și atunci te pedepsește. Dispare, ca tu din teama de a nu pierde relația să renunți și mai mult la ceea ce ești. Să îl implori să îți fie alături. Și uneori o faci.

    Dacă faci greșeala să te arăți vulnerabil, să nu ai dubiu că nu va folosi acest lucru împotriva ta – nu poate discuta cu tine pentru că ești nerezonabil, ai nevoi de neînțeles pentru el/ea. Ca atunci de exemplu când ai așteptat să te sune de ziua ta, de care el uitase, și tu încerci să îi spui că ești dezamăgit, dar serios acum, îți permiti să fii rănit din atâta lucru? La cât de multe ti-a dat, te legi de așa un amănunt, în loc pur și simplu să îl venerezi în continuare?! Te simți vinovat, aproape că ti-ai cere iertare, dacă nu ai simți că totuși ceva nu este în regulă.

    Narcistului îi este pur și simplu greu să accepte că sunt zone în care ești bun, unde te simți confortabil. Poți să fii bun, dar numai acolo unde el consideră că este cazul. Ești bine văzut la servici, oricum este nerelevant, este un job de fraieri. Ai reușit să pui pe picioare un proiect important pentru tine, te bucuri de rezutate – desigur altcineva, poate chiar el a făcut asta înaintea ta, n-are rost să te împăunezi. Hai mai bine să ne întoarcem la ce este mai important în relația voastră,  știi deja, desigur, persoana lui.

    Și, după toate cele de mai sus, ca prin minune, se întâmplă să facă un gest măreț, răsunător, poate pentru că vede cum îți pălește în minte si suflet imaginea lui sau poate că chiar îi este teamă că pleci. Și te copleșteste din nou cu grija și afecțiunea lui, sunteți ca la început. Și te minți că totul este bine. Dacă te-ai străduit, vezi, acum si primești. Are dreptate, tu ești cel defect care nu apreciază. Pare atent si spășit, dar cum știm, lupul își schimbă părul, dar năravul ba. În scurt timp vă întoarceți din nou în același dans al manipulării, al distorsionării.

    De ce să stai într-o astfel de relație? Poate pentru că nu ai primit nicicând cu adevărat afecțiune, iar momentele de așa zisă grijă, complimentele și reasigurarea pe care le primești de la un narcisist îți crează iluzia că dacă ai putea să îi fii alături așa cum îți cere vei primi constant ceea ce atât de mult îți dorești. Ai putea sta poate și ca să îți demonstrezi că nu esti atât de defect, că dacă te străduiești suficient poți să fii acceptat – ești bun, ești performant, ești valoros, și cu cât este mai greu, cu atât să fie, pentru tine rezultatele si recunoasterea mai importante Ai putea să stai tocmai pentru că narcisistul îți dă consistență. Nu știi cine ești și ce vrei, iar modul sigur în care el își exprimă nevoile, viziunea clară pe care și-o conturează devin și ale tale. Îți dă un scop și un sens. Responsabilitatea unei relații este însă împărțită la doi. Ai nevoie să înveți cum să ai grijă de tine, care îți sunt vulnerabilitățile pe care narcisistul cu atât de mult talent le speculează. Poate deprivarea emoțională, poate rușinea de a fi defect, poate propria ta submisivitate, incapacitatea de a te exprima, de a-ți alege un drum sau o direcție. Să poți face față relației cu un narcisist, să pui limite, să îți bandajezi rănile, presupune să te aduci în contact cu propria ta realitate – ce vreau, ce îmi doresc, care sunt valorile mele, ce este important pentru mine, ce am eu să îmi asum din această relație. Un drum lung și greu, de construcție, dar pe care merită să îl strabați, pentru tine, și de ce nu, pentru partenerul, prietena sau prietenul tău narcisist. Dacă tu te construiesti sănătos, are o sansă și el/ea să se întoarcă în realitate.

  • Narcisicii dintre noi

    …

    “Am îmbătrânit, s-a gândit. Am obosit să alerg între case cu oalele de mâncare.”

    Liftul s-a oprit.  A deschis mecanic ușa și a lăsat-o în spatele ei să se trântească. Ca de fiecare dată, mirosul de pe holul blocului o neliniștea, i se strângea ușor stomacul. Dacă ar fi întrebat-o cineva de ce, nu ar fi știut să îi răspundă. A lăsat bagajele grele lângă ușa si a scotocit după chei pe la fundul genții. A intrat tiptil și a auzit televizorul.

    – Hei, salut, ce faci? Am sosit.

    – Salut, salut, l-a auzit mormăind.

    A lăsat sacoșele în hol și s-a dus la el în sufragerie.

    – Ce faci? Cum îți este?

    – Greu cum să îmi fie. Ai întârziat. Nu te mai lecuiești de întârziatul astă.

    L-a lăsat în pace, s-a dus în bucătărie și s-a apucat de treabă. A spălat vasele, a scos din frigider ce nu ii mai era bun, l-a umplut cu ce adusese. I-a pus mâncare în farfurie, i-a pregtiti si pentru seara si i-a pus în cuptorul cu microunde.

    – Iti e foame? Vii la masa? a strigat după el.

    – Vin, vin, ai răbdare, să se termine meciul!

     A strâns repede și prin hol, a dat cu mătura si cu mopul. A pus o mașină la spălat. Cât freca ea prin baie, l-a auzit cum se duce în bucătărie.

    S-a auzit ușa de la frigider, scaunul cum se târșâie când și-l potrivește. Și, liniște.

    – Ei, cum e, îți place?

    Nu avea cum să o scutească:

    – N-ați învățat niciodata, nici tu nici maică-ta, să faceți o ciorbă ca lumea!

    De 3 ori pe săptămâmă. Numai și pentru asta și ar fi trebuit să îi angajeze o femeie. Dar ori de câte ori aduce vorba îi arunca în cap toate lăturile: “Normal, te-ai săturat să ai grijă de bătrânul tău tată. Asta e respectul pe care mi-l arăți. Am muncit ca un bou pentru voi toată viața și acum asta imi trebuie să primesc. Să vină o venetică să îmi măture si să îmi pună un blid cu mâncare. Dacă nu ești în stare, vezi-ți de viața ta și lasă-mă că mă descurc eu singur. N-am nevoie de mila ta”

    Și de fiecare dată își inghițea cuvintele și lacrimile si venea și pleca cu plasele de mâncare și îi deretica de 3 ori pe săptămână. Și el îi făcea favorea să o lase să muncească.

    …

    bd4b2da83d7eefd0b7a6291fa9ae2eb5Sunt persoane cărora le este aproape imposibil să vadă, să înțeleagă nevoile, așteptările, dorințele celorlalți. Ba mai mult decât atât se simt amenințate de ele. Sunt narcisicii dintre noi.   Persoane absorbite de sine, preocupate să atingă și mai ales să arate ceea ce ele consideră o imagine perfectă,  narcisicii au o capacitate minimă de a asculta, de  a considera importante opiniile celorlalți sau de a înțelege nevoile acestora.

    Adesea într-un cuplu în care unul din cei doi parteneri are caracteristici narcisice va avea loc următorul dialog:

    “Mă rănește când spui sau faci asta.”

    “Este problema ta că te simți rănit/ă”.

    Sunt lipsiți de empatie, consideră că nu datorează nimănui nimic, ei înșiși se pot descurca fără să ceară ajutorul.

    Când se simt răniți, adesea pentru că imaginea pe care și-au construit-o în mintea lor le-a fost știrbită, pot deveni furioși. Atacă pentru a restabili echilibrul. Se protejează controlând și criticând. Pentru a compensa ceea ce consideră o ofensă, pentru a-și recâștiga autoritatea, narcisicul are nevoie să se asigure că celălalt se simte slab, lipsit de putere și, de ce nu, prost.

    “Niciodată nu ai fost în stare de nimic.”, “Dacă nu m-ai fi avut pe mine, praful se alegea de tine.”

    Un alt tipar, este narcisicul care se simte îndreptățit – regulile nu sunt pentru el, ceilalți trebuie să le respecte. Consideră că este superior celorlalți, că nu e cazul să se amestece cu ei. Atunci când comportamentele sale rănesc, când împinge limita mai mult decât poate fi tolerat, nu simte nici un fel de vină, empatia pentru ce simte celălalt nu există. A făcut ceea ce era de făcut, pentru că nevoile lui o justificau. Te-a rănit? Ridică-te și treci mai departe, pentru că el nu are cum să te înțeleagă, nu are cum să te ajute. Problema ta pentru el nu există.

    Există și un model nobil al narcisicului, martirul care se sacrifică, care știe să arate, fără putință de tăgadă, cine e bun și cine e rău. Este cel care consideră că trăiește în deplină moralitate, este deasupra celor “puturoși si egoiști”. Imaginea sa de om moral, caritabil este bine întreținută, este el însuși impresionat de cât de generos, bun și corect este.

    Cum te simți ca partener al unui narcisic?

    În primul rând simți că nu poți stabili o legătură emoțională cu el. Atunci când ai probleme și ai avea nevoie de suportul lui, îți pare că nu înțelege despre ce vorbești. Incapacitatea de a fi empatic, de a se pune în locul tău îl face indisponibil să te susțină. Mai mult, ajungi să te simți vinovat că nu ești în stare să te descurci. Ai de rezolvat și problemele tale și furia, disprețul sau răceala partenerului/partenerei.

    Înveți în relația cu un narcisic să îți lași deoparte nevoile, pentru că numai așa este liniște. Te depersonalizezi, te îndepărtezi de ceea ce ai vrea și ai putea să fii. Iar atunci când încerci să îți exprimi nevoile sau emoțiile, se declanșează un val distrugător de furie – nu îți pasă de el, numai la tine de gândești. În mod paradoxal îți reprosează că nu îi ești alături, că ești egoist, pentru că oricât de mult i-ai da și i te-ai da nu este suficient. Limitele în ceea ce te privește, în relația cu un narcisic nu există. Ești dator să exiști pentru el și mai ales la standardele lui.

    Un alt element dureros în relația cu un narcisic poate fi lipsa de siguranță. Pentru că nu are nici un respect cu privire la nevoile celorlalți, sunt persoane narcisice care nu ezita să manipuleze pentru a obține ceea ce doresc. Lipsa lui de onestitate, de asumare a relației o poți simți ca pe o lipsă de stabilitate, nu ai pe cine să te bazezi. Te minte cu seninătate, îți ascunde lucruri, aranjează ca ceea ce își dorește să se întâmple întocmai.

    Ocupă fără să simtă nici o vină întreaga scenă și este deranjat când nu apreciezi firimiturile pe care, în marea lui generozitate, ți le aruncă.

    Își asumă arareori responsibilitatea deciziilor sale, vinovat pentru situația dezastruasă în care se află ești tu partenerul, prietenii, colegii, vecinii, oricine altcineva si niciodată el.

    Simți că relația cu el îți consumă extrem de multă energie, pentru că ți-ai asumat responsabilitatea de a face lucrurile să meargă – te ocupi de casă, de copii, de planificat vacanțe, week-enduri împreună, iar adesea ceea ce primești în schimb sunt reproșuri că nu este suficient, că nu te-ai gândit cu adevărat la el. Îți ceri scuze, și îți asumi mai mult și mai mult de făcut.

    Referințe:

    Behary, W. (2013) – Disarming the Narcisist, New Harbinger Publications, Inc.

    Twenge, J.M., Campbell, W.K. (2009) – The Narcissism Epidemic: Living in the Age of Entitlement, Free Press