Narcisicii dintre noi

“Am îmbătrânit, s-a gândit. Am obosit să alerg între case cu oalele de mâncare.”

Liftul s-a oprit.  A deschis mecanic ușa și a lăsat-o în spatele ei să se trântească. Ca de fiecare dată, mirosul de pe holul blocului o neliniștea, i se strângea ușor stomacul. Dacă ar fi întrebat-o cineva de ce, nu ar fi știut să îi răspundă. A lăsat bagajele grele lângă ușa si a scotocit după chei pe la fundul genții. A intrat tiptil și a auzit televizorul.

– Hei, salut, ce faci? Am sosit.

– Salut, salut, l-a auzit mormăind.

A lăsat sacoșele în hol și s-a dus la el în sufragerie.

– Ce faci? Cum îți este?

– Greu cum să îmi fie. Ai întârziat. Nu te mai lecuiești de întârziatul astă.

L-a lăsat în pace, s-a dus în bucătărie și s-a apucat de treabă. A spălat vasele, a scos din frigider ce nu ii mai era bun, l-a umplut cu ce adusese. I-a pus mâncare în farfurie, i-a pregtiti si pentru seara si i-a pus în cuptorul cu microunde.

– Iti e foame? Vii la masa? a strigat după el.

– Vin, vin, ai răbdare, să se termine meciul!

 A strâns repede și prin hol, a dat cu mătura si cu mopul. A pus o mașină la spălat. Cât freca ea prin baie, l-a auzit cum se duce în bucătărie.

S-a auzit ușa de la frigider, scaunul cum se târșâie când și-l potrivește. Și, liniște.

– Ei, cum e, îți place?

Nu avea cum să o scutească:

– N-ați învățat niciodata, nici tu nici maică-ta, să faceți o ciorbă ca lumea!

De 3 ori pe săptămâmă. Numai și pentru asta și ar fi trebuit să îi angajeze o femeie. Dar ori de câte ori aduce vorba îi arunca în cap toate lăturile: “Normal, te-ai săturat să ai grijă de bătrânul tău tată. Asta e respectul pe care mi-l arăți. Am muncit ca un bou pentru voi toată viața și acum asta imi trebuie să primesc. Să vină o venetică să îmi măture si să îmi pună un blid cu mâncare. Dacă nu ești în stare, vezi-ți de viața ta și lasă-mă că mă descurc eu singur. N-am nevoie de mila ta”

Și de fiecare dată își inghițea cuvintele și lacrimile si venea și pleca cu plasele de mâncare și îi deretica de 3 ori pe săptămână. Și el îi făcea favorea să o lase să muncească.

bd4b2da83d7eefd0b7a6291fa9ae2eb5Sunt persoane cărora le este aproape imposibil să vadă, să înțeleagă nevoile, așteptările, dorințele celorlalți. Ba mai mult decât atât se simt amenințate de ele. Sunt narcisicii dintre noi.   Persoane absorbite de sine, preocupate să atingă și mai ales să arate ceea ce ele consideră o imagine perfectă,  narcisicii au o capacitate minimă de a asculta, de  a considera importante opiniile celorlalți sau de a înțelege nevoile acestora.

Adesea într-un cuplu în care unul din cei doi parteneri are caracteristici narcisice va avea loc următorul dialog:

“Mă rănește când spui sau faci asta.”

“Este problema ta că te simți rănit/ă”.

Sunt lipsiți de empatie, consideră că nu datorează nimănui nimic, ei înșiși se pot descurca fără să ceară ajutorul.

Când se simt răniți, adesea pentru că imaginea pe care și-au construit-o în mintea lor le-a fost știrbită, pot deveni furioși. Atacă pentru a restabili echilibrul. Se protejează controlând și criticând. Pentru a compensa ceea ce consideră o ofensă, pentru a-și recâștiga autoritatea, narcisicul are nevoie să se asigure că celălalt se simte slab, lipsit de putere și, de ce nu, prost.

“Niciodată nu ai fost în stare de nimic.”, “Dacă nu m-ai fi avut pe mine, praful se alegea de tine.”

Un alt tipar, este narcisicul care se simte îndreptățit – regulile nu sunt pentru el, ceilalți trebuie să le respecte. Consideră că este superior celorlalți, că nu e cazul să se amestece cu ei. Atunci când comportamentele sale rănesc, când împinge limita mai mult decât poate fi tolerat, nu simte nici un fel de vină, empatia pentru ce simte celălalt nu există. A făcut ceea ce era de făcut, pentru că nevoile lui o justificau. Te-a rănit? Ridică-te și treci mai departe, pentru că el nu are cum să te înțeleagă, nu are cum să te ajute. Problema ta pentru el nu există.

Există și un model nobil al narcisicului, martirul care se sacrifică, care știe să arate, fără putință de tăgadă, cine e bun și cine e rău. Este cel care consideră că trăiește în deplină moralitate, este deasupra celor “puturoși si egoiști”. Imaginea sa de om moral, caritabil este bine întreținută, este el însuși impresionat de cât de generos, bun și corect este.

Cum te simți ca partener al unui narcisic?

În primul rând simți că nu poți stabili o legătură emoțională cu el. Atunci când ai probleme și ai avea nevoie de suportul lui, îți pare că nu înțelege despre ce vorbești. Incapacitatea de a fi empatic, de a se pune în locul tău îl face indisponibil să te susțină. Mai mult, ajungi să te simți vinovat că nu ești în stare să te descurci. Ai de rezolvat și problemele tale și furia, disprețul sau răceala partenerului/partenerei.

Înveți în relația cu un narcisic să îți lași deoparte nevoile, pentru că numai așa este liniște. Te depersonalizezi, te îndepărtezi de ceea ce ai vrea și ai putea să fii. Iar atunci când încerci să îți exprimi nevoile sau emoțiile, se declanșează un val distrugător de furie – nu îți pasă de el, numai la tine de gândești. În mod paradoxal îți reprosează că nu îi ești alături, că ești egoist, pentru că oricât de mult i-ai da și i te-ai da nu este suficient. Limitele în ceea ce te privește, în relația cu un narcisic nu există. Ești dator să exiști pentru el și mai ales la standardele lui.

Un alt element dureros în relația cu un narcisic poate fi lipsa de siguranță. Pentru că nu are nici un respect cu privire la nevoile celorlalți, sunt persoane narcisice care nu ezita să manipuleze pentru a obține ceea ce doresc. Lipsa lui de onestitate, de asumare a relației o poți simți ca pe o lipsă de stabilitate, nu ai pe cine să te bazezi. Te minte cu seninătate, îți ascunde lucruri, aranjează ca ceea ce își dorește să se întâmple întocmai.

Ocupă fără să simtă nici o vină întreaga scenă și este deranjat când nu apreciezi firimiturile pe care, în marea lui generozitate, ți le aruncă.

Își asumă arareori responsibilitatea deciziilor sale, vinovat pentru situația dezastruasă în care se află ești tu partenerul, prietenii, colegii, vecinii, oricine altcineva si niciodată el.

Simți că relația cu el îți consumă extrem de multă energie, pentru că ți-ai asumat responsabilitatea de a face lucrurile să meargă – te ocupi de casă, de copii, de planificat vacanțe, week-enduri împreună, iar adesea ceea ce primești în schimb sunt reproșuri că nu este suficient, că nu te-ai gândit cu adevărat la el. Îți ceri scuze, și îți asumi mai mult și mai mult de făcut.

Referințe:

Behary, W. (2013) – Disarming the Narcisist, New Harbinger Publications, Inc.

Twenge, J.M., Campbell, W.K. (2009) – The Narcissism Epidemic: Living in the Age of Entitlement, Free Press

Un gând despre ”Narcisicii dintre noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s