Despre loialitate – împreună la bine și la greu

loialitateLa naștere ni se așterne la picioare un drum nesfârșit de dorințe și speranțe – ale părinților, ale bunicilor, ale generațiilor care au fost înaintea lor și au visat mai mult și mai bine pentru cei ce vor veni. Ultimele pe listă se vor așeaza visele, speranțele și dorințele noastre. Depindem de ceilalți pentru a supraviețui, de disponibilitatea lor, de capacitatea lor de a ne vedea și înțelege nevoile. Și mai târziu, nu mult mai târziu, depindem de înțelepciunea celor ce ne îngrijesc, să ne susțină în a ne afla visele, în a ne concretiza speranțele. Ne transformăm în adulți autonomi, atunci când putem să ne fim loiali nouă înșine,  să ne asumăm ceea ce suntem, ceea ce avem nevoie, ceea ce ne dorim, fără vinovăție, dar și fără îndreptățire.

Învățăm să fim loiali, prezenți, alerți la nevoile noastre și ale celuilalt, din ceea ce am trăit acasă, în relația cu părinții. Atunci când părintele ascultă, înțelege și respectă ceea ce copilul are nevoie, trecând de convigerile, fricile și rănile lui, îi construiește fundația solidă de unde poate să construiască relații viitoare, stabile și sănătoase.

Pentru copil, lipsa de loialitate a părintelui este extrem de dureroasă, îl învață că nu este suficient, că nu corespunde. Manifestarea acesteia poate fi explicită prin critică în discuțiile cu alte persoane (“Al meu nu este nicicând atent la școală”, “Zici tu că al tău e dezordonat, dar să vezi cum arată camera Anei. Nu știu ce să mai mă fac cu ea.”). Nu ești loial atunci când copilul are nevoie să fii alături, să știe că ești în echipa lui, iar tu, părintele, din diverse motive – pentru că ți se pare mai la îndemână punctul de vedere al celuilalt, pentru că îți este teamă să faci valuri sau să superi niște oameni străini, alegi să fii de cealaltă parte – “Sigur, te-o fi deranjat ce ti-a spus cutărică, dar tot el are 99% dreptate!”, “Ti-am spus de atâtea ori să te înveți minte, bine ți-a făcut!”, “Sigur, nu este ok, că doamna cutărică te-a tras de păr, dar și tu esti de vină că nu stai cuminte la ora ei.”

Copiii care nu trăiesc loialitatea în relația cu părinții, vor găsi justificat să nu fie loiali în relațiile din viața adultă. A fi loial nu reprezintă pentru ei o valoare pe care să  se concretizeze o relație.

Loialitatea are legătură cu a fi prezent, alături pentru celălalt, la bine și la greu. Iar măsura loialității este dată când treci peste tine, peste ceea ce crezi, ce simți, ce înțelegi pentru a-l susține pe soțul, prietenul sau copilul tău. Greul trece mai ușor, îl poți înfrunta cu curaj când știi că este cineva alături de tine, în orice condiții – că te ascultă, îți primește tristețile și nesiguranța, că nu te judecă și astfel poți porni mai departe.

Loialitatea în cuplu pornește de la capacitatea de a pune interesele partenerei sau ale partenerului mai presus de interesele celorlalți – prieteni, frați, părinți. Deasemenea, când este criticat, partenerul așteaptă să îi fii alături, cu atât mai puțin să îl/o  critici în fața prietenilor sau cunoscuților. Ironia, sarcasmul îndreptat spre partener exprimate în public sunt dureroase și reprezintă o formă de distanțare, nu ești loial. Neutralitatea poate fi deasmenea interpretată ca o lipsă de loialitate – “Aveți fiecare dreptate, adevărul este la mijloc.” Încerci să îți asiguri astfel bunăvoința ambelor părți, dar prin lipsa de asumare, rănești.

Atunci când ești loiali cunoști limitele partenerului sau prietenului, și când este cazul, îi poți onora nevoile, trecând peste nevoile tale imediate, poți să empatizezi cu ceea ce trăiește, nu te ascunzi, fie în neutralitate, fie oferind soluții care au legătura mai degrabă cu tine, și nu cu el.

Loialitatea în orice tip de relație permite fiecăruia să se simtă în siguranță, să știe că se poate baza, ca are spre cine să se întoarcă, la bine și la greu. Chiar dacă nu ai trăit-o, chiar dacă te sperie, poți învăța să fii loial fiind atent la nevoile și așteptările partenerului tău. Dacă ești într-o relație în care loialitatea nu îți este apreciată, încearcă să vezi daca nu confunzi loialitatea cu dependența.

A fi loial partenerului, dar în egală măsură și tie, presupune așadar să îl cunoști pe celălalt, dar în același timp să știi la care din nevoile tale renunți pentru a-l sprijini pe el/ea.

Loialitatea, prietenia, recunoștința și generozitatea sunt pilonii pe care o căsnicie se construiește puternică, pentru amândoi partenerii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s