Etichetă: relații

Limite sănătoase pentru relații sănătoase

Limitele sănătoase pe care, ca adulți, învățăm să ni le asumăm, ne asigură o viață emoțională sănătoasă, dar și relații echilibrate, bogate și cu sens.

Ce presupun însă limitele sănătoase?

Limitele sănătoase sunt strâns legate de autonomia emoțională: mă cunosc, îmi asum valorile si nevoile mele, sunt responsabil pentru a-mi duce viața în acord cu ele. Grija de propria-mi persoană este în exclusivitate a mea, fără a pierde din vedere ajutorul pe care pot să îl primesc de la cei apropiați. Ajutor pe care pot să îl aștept numai în limita resurselor lor. În egală măsura am în vedere grija și ajutorul pe care eu pot să îl ofer, în limita resurselor mele. Ceea ce simt și cum răspund la ceea ce trăiesc are mai ales legătură cu mine, cu vulnerabilitățile și temperamentul meu, cu alegerile mele. Mă simt confortabil să împărtășesc despre mine, atât cât este necesar în funcție de intensitatea și greutatea relației.

De ce sunt necesare limitele sănătoase?

Limitele sănătoase mă protejează și mă ajută să am relații bune. Cunoscându-ma și fiind singurul responsabil de comportamentul meu, sunt predictibil, de încredere și stabil. Nici prea mult, nu mă dau cu totul, iar apoi să dispar ca un fum, nici prea puțin, nu mă închid sub carapacea mea, nu resping. Când sunt confortabil in limitele mele, pot să fiu autentic alături de cei dragi. Nu îmi este frică să spun nu, atunci când este cazul, și ca urmare nu stau la distanță de ceilalți pentru a nu fi invadat. Limitele sănătoase mă ajută să să nu pierd din vedere realitatea, astfel pot să evaluez onest situații mai puțin confortabile, să îmi asum bucata mea și să o rezolv.

Se întâmplă însă să am limite prea laxe sau dimpotrivă prea rigide față de ceilalți. De ce am ajuns aici?

Limitele laxe mă lasă cu totul la dispoziția celorlalți. Starea mea de bine, mulțumirea depinde de feed-backul pe care îl primesc de la cei apropiați. Nu știu cine sunt, unde încep și unde mă termin.

Mama (sau soțul sau prietena) este mulțumit/ă de tine, ești și tu mulțumit/ă. Ai învățat că este periculos să îți dorești lucruri pentru tine, mai mult, dacă ai nevoi și dacă le exprimi, dacă îndrăznești să te ocupi de tine și nu de ceilalți te aștepți să fii pedepsit, rușinat, respins. Este un tipar profund, cu care ai crescut, de care poate uneori nu esti conștient/ă.

Să spui stop nu reprezintă pentru tine o opțiune. Pentru că pierderea celorlalți este mai dureroasă decât pierderea ta.

Lipsa limitelor vine și din relația cu părinți intruzivi, ce se identifică cu copii lor, care controlează și dictează, lipsiți de toleranță pentru abilitățile, felul de a fi sau visele copiilor lor, care îi indepărtează de ei înșiși. Mă adaptez făcând pe plac, sunt cu totul la dispoziția ta sau dimpotrivă, mă închid ca o scoică. Doar după gardul meu înalt mă simt în siguranță.

…“M-am făcut medic, deși as fi vrut să fiu arhitect. Dar am ales până la urmă medicina, pentru că tata și bunicul au fost chirurgi renumiți. Am crescut cu conștiința faptului că numai medicina este o profesie completă. Nici nu se gândeau că puteam să aleg altceva. N-am putut să mă opun, mi-aș fi dorit să o fi făcut. Ei ar fi mândri azi de mine. Am avut succes, dacă succesul îl măsori în bani și reputație. Sau nu am avut succes, dacă succesul îl măsori în mulțumire și relații fericite. ”…

Când îmi este greu să pun limite, fie pentru că nu știu unde sunt limitele mele, fie pentru că mă tem de consecințe, fac și dau mai mult decât resursele mele în momentul respectiv. Mă înfurii atunci, și pedepsesc sau închei relații, pentru că numai așa mă simt din nou în siguranță. Disconfortul meu ajunge astfel și mai mare.

Să ies din acest tipar am nevoie să îmi asum ceea ce sunt, să învăț cum să accept și să tolerez nemulțumirea mea și a celor apropiați când ajung la o limită pe care o consider pentru mine esențială.

Limitele rigide sunt un mod de apărare, de detașare pentru cei ce evită să fie răniți sau să cei care resping cu hotărâre să se simtă vulnerabili, pentru că rănile au fost în trecut mult prea dureroase. Ca o fortăreață bine închisă, par absenți, lipsiți de emoții, detașați de zbaterile lumii, cu convingeri fixe și clare, pe care se așează întreaga lor lume interioară. Orice fisură în fortăreața lor înseamnă haos, impredictibilitate, neliniște foarte mare.

Acum am să vă invit să vă imaginați relația unui părinte care nu știe să pună limite cu copilul său. El, părintele, va fi când prea permisiv, când prea rigid, când prea iubitor, când prea furios. Inconsistent. Copilul va crește el însuși fără structură. În cazul unui părinte rigid copilul se va simți controlat, incapabil să găsească un mod de conectare emoțională cu părintele său, uneori copleșit, de multe ori neînțeles, singur sau respins.

Avem nevoie așadar pentru noi, pentru copiii noștri, pentru relațiile sănătoase să învățăm care sunt limitele sănătoase.

Cum pot învăța să pun limite sănătoase?

În primul rând am nevoie să învăț să mă cunosc și să mă accept. Care sunt lucrurile în care cred, care mă definesc, care dau sens vieții mele, valorile mele? Ce îmi place și ce nu îmi place? Ce anume am nevoie de la mine și de la cei apropiați și cum exprim aceste nevoi? Cum am grijă de mine și cum mă simt cum când am grijă de mine? Apoi să îmi asum responsabilitatea vieții mele cu bune și grele. Să învăț când să spun nu, să experimentez în contexte diferite. Să închei relațiile toxice în care povestea este despre celălalt și niciodată despre mine. Să am curaj să îmi asum deciziile mele, să mă las văzut așa cum sunt.

Și da, voi fi mai liber și voi avea alături persoane ce mă vor aprecia pentru ceea ce sunt, si mai puțin pentru ceea ce au nevoie.

4 ianuarie 2018
Băiatul si mama lui, o relație sănătoasă

Pentru un copil, mama și tatăl reprezintă modele, stâlpii pe care își va construi viața. Iubirea și înțelepciunea părinților îl vor ajuta să se definească, să își găsească drumul. La fel de important, mama și tatăl au roluri și relații diferite cu copilul lor – fată sau băiat –, iar ceea ce primește de la fiecare dintre ei îl va ajută să ajungă un adult întreg, asumat.

Dar care este rolul mamei în viața fiului ei? Cum îi poate fi alături astfel încât să îl ajute să devină un bărbat cald, bun, autonom, puternic? Ei bine, în primul rând, mama trebuie să înțeleagă că băiatul este biologic diferit de tot ceea ce știe ea, ca atare are nevoie să învețe despre biologia lui, despre trăsăturile specifice băieților, să le onoreze și să-și susțină fiul acolo unde el are nevoie.

Pentru o mamă este important să știe că băieții sunt mai activi, au nevoie de spații largi de desfășurare – pentru ei este important să se miște, să alerge. Băieții intră frecvent în competiții, de altfel au nevoie să crească și să se dezvolte prin competiție, sunt mai agresivi în joc, de aceea vor avea nevoie să învețe diferența dintre agresivitate și violență. La fel, băieții își asumă riscuri cu o mult mai mare ușurință și au nevoie să crească într-un context sigur, dar care să le ofere deopotrivă și posibilitatea de a se dezvolta. Sunt mai independenți, încă de la vârste mici, par că se pot desprinde cu mai mare ușurință, dar, totodată, au nevoie ca mama să le rămână discret alături. De asemenea, exprimarea emoțională la băieți se dezvoltă mai lent.

Atunci când au un disconfort emoțional, băieții simt nevoia să fie susținuți, dar mai degrabă prin antrenarea lor în diverse activități împreună, și nu neapărat “înghesuindu-i” să le povestească. La polul opus, atunci când au o problemă, primul gând al celor mai multe fete sau femei pentru a se liniști este să împărtășească cuiva pățania. Să povestească. Își sună cea mai bună prietenă, ori întreaga gașcă de fete se adună și dezbate de-a fir a păr problema.

Băiatului, însă, îi va lua un timp să integreze, să proceseze ce i s-a întâmplat și va povesti minimal. Are nevoie ca mama să îi dea spațiu, dar să nu-l abandoneze – te văd și îți înțeleg problema, sunt aici când vei fi pregătit. Deprinzând lucrurile de care are cu adevărat nevoie, băiatul va crește știind că este acceptat, și putând fi condus discret de mamă în lumea exprimării emoționale, a conectării cu cei care îl iubesc.

Rolul tatălui, pe de altă parte, este esențial în viața băiatului său. Este responsabilitatea lui să își construiască o relație sănătoasă cu fiul lui, iar mama îl poate ajuta susținându-l să aibă un rol activ și asumat în viața lui, sau dimpotrivă să îl îndepărteze. Susținută de tată și de relația bună pe care acesta o are cu fiul lui, mama îi poate da băiatului spațiul să plece, să se desprindă, să experimenteze, să riște, să se transforme într-un bărbat autonom.

De asemenea, pentru ca băiatul să învețe să devină autonom este important ca distribuirea sarcinilor în casă să fie echitabilă pentru toți membrii familiei: “Lasă, mamă, că e rușine să calci!” sau “Cât trăiesc eu tu nu o să pui mâna pe mătură!” nu vor face decât să îl învețe pe băiat că este neputincios, că nu se poate descurca ori că i se cuvine ca alții să muncească pentru el.

Relația de cuplu și modul în care cei doi părinți se raportează unul la celălalt îl vor influența pe băiat cu privire la modul în care va percepe masculinitatea și feminitatea. O relație caldă între parteneri, în care fiecare are grijă de sine, dar și de celălalt, îi transmit copilului mesajul că este în siguranță. Dacă însă mama este abuzivă, critică cu tatăl, ori îl ia pe fiu drept aliat, băiatul va înțelege că a fi bărbat este rușinos, iar ca adult ori se va lăsa subjugat de femei, ori va alege să le pedepsească. Dacă, dimpotrivă mama este cea abuzată, fiul își va dori să o protejeze, dar cum sarcina este peste puterile lui va învăța să evite relațiile ori se va transforma precum tatăl lui, într-un abuzator.

Rolul de femeie și modul în care mama și-l asumă vor creiona povestea despre feminitate, sau de lipsă a ei, pe care băiatul și-o va integra. O mamă care știe să aibă grijă de ea, care își va onora drumul în viață – și separat față de misiunea de a fi mama – îi va transmite fiului său mesajul că femeile pot fi puternice, dar și grijulii, cu sine și cu cei apropiați. Studiile arată o că relație bună cu mama îl vor ajuta pe băiat să își formeze concepții flexibile cu privire la rolurile fiecăruia dintre parteneri, ce vor influența ulterior rolul său de tată și de soț. De asemenea, băieții adolescenți care au o relație bună cu mama lor se implică mai puțin frecvent în comportamente nocive, cu risc crescut, iar ulterior vor putea susține relații bogate, de substanță, cu viitoarea parteneră.

Sigur, sunt contexte în care relația cu mama pur și simplu nu merge bine, dar despre ele într-un articol viitor. Este important însă ca mama să învețe care sunt nevoile specifice ale fiului ei pentru a-i putea fi alături, cum la fel de important este să investească și să se preocupe de relația de cuplu și să aibă grijă de ea însăși.

*scris pentru Mind Education

12 noiembrie 2017
„Lecții pentru o relație trainică” – Michael Gurian

Cartea de săptămâna aceasta este nou apăruta traducere a lui Michael Gurian de la Editura ASCR “Lecții pentru o relație trainică”. Gurian, cunoscut pentru cărțile și conferințele sale în ceea ce privește diferențele de gen, descrie relația sănătoasă de cuplu ca fiind aceea în care există un echilibru între apropiere și distanțare. Suntem împreună, dar existăm și separat.

Odată ce iubim devenim „prea apropiați, prea depedenți, prea îndrăgostiți” și în același timp “suntem prea distanți, ne simțim respinși sau abandonați”. Fuziunea și abandonul sunt cele două fețe ale relației ce provoacă suferință și conflict. Am nevoie de tine, simt că nu îmi ești alături așa cum mi-ar trebui, nevoia mea pe tine te sperie, te simți copleșit și anihilat. Unul se teme de abandon, iar celălalt de fuziune. Gurian descrie cu exemple nenumărate modelul de fuzionalitate dintr-o relație: modul în care proiectăm o imagine a partenerului și ne raportăm la ea, imagine ce are mai degrabă legătura cu relaitatea noastră emoțională, trecutul și vulnerabilitățile noastre, și mai putin cu persoana acestuia, cum controlăm, cum așteptăm ca partenerul să ghicească ce suntem și ce avem nevoie. Cartea oferă chestionare valoroase pentru a desluși tiparele pe care le perpetuează fiecare dintre parteneri: despre conflict, despre ciclul fuziune-abandon, creierul masculin-feminin, lupta pentru putere.

Gurian abordează cu curaj și probleme delicate cum sunt mitul iubirii romantice, divorțul și când este momentul pentru semnarea actelor de despărțire și nu în ultimul rând cum tratăm infidelitatea, teme pe care însă vă las să le descoperiți :).

“Lecții pentru o relație trainică” este o carte pragmatică și valoroasă pentru cupluri și pentru cei ce își doresc să înțeleagă ce le pricinuiește durere în relație și cum pot găsi drumul spre o viață fericită.

Lectură plăcută folositoare să aveți!

21 octombrie 2017
„Părinți liniștiți, frați fericiți” – Laura Markham

La seminariile pe care le organizez și în consultațiile din cabinet, părinții de frați sau surori au o listă întreagă de întrebări, sunt adesea încurcați de conflictele frecvente ce apar între copiii lor.

Să intervin sau nu, cine e vinovat și cine este victima, dacă sunt prea intruziv sau dimpotrivă prea relaxat? Cine va fi afectat și cum? Sunt neliniști și întrebări legitime. O carte grozavă, care vine să răspundă tuturor acestor întrebări este scrisă de Laura Markham – “Părinți liniștiți, frați fericiți”, publicată de “Totul despre mame”. Laura Markham încurajează părinții să deprindă mai întâi ei abilități de bună reglare emoțională si de rezolvare de conflicte, pe care apoi să le poată transmită copiilor lor. Ceea ce mi se pare însă cel mai important la cărțile Laurei Markham este accentul pe care îl pune pe construirea relației dintre părinte și copil, și apoi replicând-o pe aceasta, relația dintre frați. “Însă cel mai important lucru pe care puteți să îl faceți este să construiți relații profunde, cu perspective, în cazul fiecărui copil. Cercetările arată că dacă aveți o relație pozitivă cu fiecare dintre copiii voștri, este mult mai probabil ca și relația dintre ei să fie pozitivă. Acest lucru se aplică și atunci când aveți doi băieți (sau două fete) cu temperamente care prezintă multe provocări și care sunt foarte apropiați ca vârstă.”

Cartea este cuprinzătoare și organizată eficient – pentru proaspeții părinți de frați sau de surori există o parte generoasă care îi conduce pas cu pas spre înțelegerea relației dintre cei doi, și cum pot ușura adaptarea copilului mai mare la noua relaliatate, venirea micului bebeluș în familie.

Există și o parte consistentă pentru veterani – cum ajută disciplina pașnică formarea relației dintre frați, apoi despre emoții și cum să îi învățăm pe frați despre ele, compeția dintre frați, limitele din relația lor, cum să îi ajutați să își repare relația, după o ceartă devastatoare.

Scrisă într-un ton cald, cu grijă pentru copii, dar și pentru părinții lor, “Părinți liniștiti, frați fericiți” este un bun însoțitor pentru toți cei ce vor să înțeleagă complicata, dar și bogata realitate a relațiilor dintre frați. Și asa cum Laura Markham spune “Singurul lucru mai dificil decât să crești un copil este să crești mai mulți. Nu trebuie să fiți perfecți. Copiii voștri au nevoie de model pentru a învăța cum să fie oameni adevărați. Aceasta înseamnă să recunoșteți când greșiti și să fiți dispuși să creșteți. Să vă oferiți sprijinul pentru a face lucrurile mai bune data viitoare.”

Lectură plăcută și folositoare vă doresc!

12 octombrie 2017
4 Octombrie 2017 – Biologia și vârstele băieților
Băieții și fetele, copiii noștri, sunt mai degrabă asemănători, decât diferiți. Au nevoie să îi iubim necondiționat, să îi susținem, să ne vindecăm sufletul nostru de părinți pentru a le putea fi alături pentru ei și nu din nevoile trecutului nostru.

Este important însă să înțelegem diferențele dintre ei, nevoile si biologia specifică fiecăruia, pentru a le putea fi cu totul alături, fetelor și băieților nostri.

Vă invit în lumea băieților, la un nou seminar să discutăm despre:
- vulnerabilitățile și punctele lor tari la fiecare vârstă,
- despre cum se dezvoltă creierul băieților, în ce fel este el diferit, de cel al fetelor,
- ce nevoie specifice au – în copilăria mică și la grădiniță, în primii ani de școală, apoi la adolescență.
- cum sunt comportamentele și convingerile lor modelate de societate și cum se schimbă de la o etapă la alta – în primii ani, apoi în primele clase de școală, si în fiecare etapă a adolescenței.
- care sunt greutățile lor și cum ar avea nevoie ca noi să le înțelegem lumea și să îi susținem.
Vom discuta evident ce pot face eu, adultul din viața unui băiat – părinte, bunic sau profesor – să îl ajut să crească sănătos emoțional, echilibrat, înțelegându-se pe sine și gasindu-și sensul si bucuria în ceea ce este.

Există pentru băieți multă presiune culturală să se confomeze unui standard masculin puternic, dar studiile arată că băieții crescuți de părinți prezenți, calzi, atenți la nevoile lor, cresc valorizând-se pe sine, apreciind relațiile din viața lor, cu o viața emoțională interioară bogată și asumată.

Vă invit așadar miercuri 22 octombrie, la ora 18.30, la seminarul “Biologia și vârstele băieților”.

Unde: Soseaua Cotroceni 18, etaj 1, interfon 02. Intrarea în bloc se face pe străduța laterală.

Cost: 100/persoană, 150/cuplu de părinți sau prieteni.

Formularul pentru înscriere îl găsiți aici.

Pentru orice alte informații nu ezitați să folosiți adresa de email: contact@corinadobre.ro
21 septembrie 2017
“Cum sa cresti un copil energic, Ghidul parintilor cu copii independenti, determinati si sensibili”- Mary Sheedy Kurcinka
Suntem fiecare dintre noi un produs al mediului în care ne-am născut și am crescut, dar și al temperamentului, respectiv caracteristicilor biologice cu care am fost înzestrați de natură. Pentru părinți este adesea o ușurare să afle că răspusurile intense emoțional, schimbarea rapidă a dispoziției, dificultățile în a stabili un program predictibil pentru copilul lor s-ar putea produce si ca urmare a unui temperament mai dificil. Să fie pur și simplu caracteristici specifice înnăscute ale copilului lor, cu care este însă necesar să se împrietenească și să găsească soluții constructive de adaptare.

Cartea tradusă și publicată în această vara “Cum sa cresti un copil energic, Ghidul parintilor cu copii independenti, determinati si sensibili” de Mary Sheedy Kurcinka, la editura Totul despre Mame, vine ca o gură de oxigen pentru părinții adesea epuizați, uneori îngrijirați, poate furioși sau la limită cu soluțiile creative, provocați de intesitatea comportamentelor, emoțiilor sau sensibilitatea copilului lor.

Scrisă cu multă grijă și empatie, atât pentru nevoile copilului, dar și pentru ale părintelui, cartea oferă suport în definirea problmelor generate de temperamentul energic și sensibil al copilului, și propune soluții, pentru contexte clare și problematice.

Un copil energic are nevoie de înțelegere, consistență și iubire. Înțelegerea presupune tocmai asumarea de către părinte ce este înnăscut la copilul lui. Temperamentul energic este definit și urmărit de Mary Sheedy Kurcinka pe mai multe coordonate, și acestea sunt:
- intensitatea răspunsului emoțional, care poate fi evident, exprimat (vorbește tare, tipă sănătos, plânge sau se bucură mai vizibil și mai viguros ca alți copii) sau poate fi consumat în interior (se frământă intens el cu el însuși)
- perseverența în anumite sarcini, nu neapărat cele așteptate sau dorite de părinte
- sensibilitatea, răspund cu mare ușurință la stimuli senzoriali – îi deranjează zgomotele, sunt sensibil la mirosuri, nu mănâncă anumite mâncăruri,
- sunt ușor distractibil la diferiți stimuli , cu alte cuvinte, se întâmplă adesea să îi fure peisajul,
- se adaptează greu la contexte noi, au nevoie ca mediul să fie predictibil, să știe la ce să se aștepte,
- le este difficil să se adapteze unui program constant de somn sau de masă,
- sunt plini de energie,
- trec cu ușurință de la o stare la alta. Viața alături de ei este ca intr-un roller-coaster, nu prea ai timp să te plictisești.
Dacă vă regăsiți în situațiile de mai sus, cartea “Cum sa cresti un copil energic, Ghidul parintilor cu copii independenti, determinati si sensibili” este tocmai ce aveți nevoie, pentru a înțelege ce se întâmplă cu copilul dvs., care sunt nevoile lui și ce puteți face ca lucrurile să nu scape de sub control.

Și este important să nu uitați că părintele însuși trebuie să poată face diferența între disconfortul lui emoțional și ce anume l-a creat și disconfortul emoțional al copilului, tocmai pentru a putea fi prezent și a gestiona sănătos divesesele momente încărcate ale copilului său. Lipsa de stabilitate în relația cu părintele va amplifica tocmai acele caracteristici dificile ale temperamentului copilului – incapacitatea de a sta în rutine, trecerea cu dificultate de la o sarcină la alta, incapacitatea de a învăța cum să își gestioneze momentele pline emoțional.

Ca părinte am nevoie să îl accept pe copilului meu, așa cum este, să am curiozitatea de a vedea tabloul mai larg al personalității sale, iar filtrul prin care îl privesc, uneori dificil de asumat, să fie cel al iubirii necondiționate, nicidecum al dificultăților sau momentelor sale tensionate.
20 septembrie 2017