… trăgea cu nesaț mirosul în piept…de lemn… de scenă…de vechi… de glorie… a închis ochii…si sala s-a umplut…plină până la refuz… blănuri…parfumuri scumpe…blitzurile fotografilor…zâmbete și atingeri…voiau să îi fie aproape…le dădea voie să pună mâna pe el… îl chemau pe scenă… “anul acesta, avem bucuria de a onora munca de o viața a dlui…

Greu an. Un an de maturizare, de întoarcere la ce este important. Înainte să plecăm în vacanță, la începutul lui sepetembrie, în miez de noapte, ne-a ars casa, și tot trecutul nostru o dată cu ea –  s-au dus primele desene ale copiilor noștri, acte importante, cărțile, pozele cu bunicii. Și chiar și așa am fost…