Nu știu voi ce vă mai amintiți din ce am învățat la economie în clasa a XI, dar cu mine a rămas o singură idee, aceea că “resursele sunt limitate”. Cred că era în prima lecție din manual, și îmi este încă vie surpriza înțelegerii acestui fapt. Orice formă de resurse este limitată: de timp, de bani, de disponibilitate. Ele trebuie cheltuite prin urmare cu înțelepciune. Iar cheltuitul lor presupune prioritizare – ce aleg și de ce? Avem așadar limite, în toate contextele vieții noastre, limite pe care este important să le cunoaștem, să le asumăm. Ele sunt firești și sunt despre ce putem și ce nu putem face.
Și pentru că adesea citesc sau aud cum limitele sunt despre a spune “nu”, ceea ce dintr-o perspectivă poate fi adevărat, cred că mai mult decât să spui “nu”, limitele sunt despre alegeri, despre grijă, despre cunoaștere, despre respect.
Când îmi cunosc nevoile și acționez în acord cu ele, și știu că sunt singurul responsabil/ă de îndeplinirea lor, pot comunica cu ușurință celor din jur ce este important pentru mine, ce îmi este și ce nu îmi este confortabil. Le transmit astfel: “Așa vreau să fiu trat/a si acestea sunt limitele mele.” Respectându-mă pe mine, le dau și celorlalți ocazia să facă la fel.
Setarea limitelor este și despre cum îmi comunic nevoile și cum îmi calibrez așteptările. Să spun cu subiect și predicat ce am nevoie este primul pas ca celălalt să poată să îmi fie alături. Evit neînțelegeri și conflicte, îmi creez astfel oportunitatea de a construi relații transparente, pe care să mă pot sprijini. Și dacă resursele mele sunt limitate, este important să îmi aduc aminte că la fel sunt și cele ale celor ce mă aștept să mă susțină.
Setarea limitelor este despre a ne crea spațiu pentru creștere si grijă, de a avea energie pentru pentru proiectele importante pentru noi. Alegând cu sens și înțelepciune ce vreau să fac, cunoscând-mi resursele și respectând limitele lor, pot avea grijă de mine, mă pot bucura de ceea ce sunt, rămând conectat și prezent, bucurându-mă și având grijă și de ceilalți.
Și da, este greu să mă aleg pe mine – când simt că relațiile depind de cât de mult dau, sau când nu știu ce îmi doresc, sau când mă simt vinovat să cer ceea ce am nevoie. Dar toate acestea sunt legate de mine și de cum interpretez realitatea din jur. Pentru limite sănătoase am întâi nevoie să îmi repar dureri și răni vechi, să pot sta cu liniște cu mine și cu cei din jur.
Și dacă vreți să învățați cum puteți înțelege pozitiv limitele, și de ce sunt mult mai mult decât să spun nu, vă invit cu drag și bucurie la cursul despre “Puterea rezilienței”, care are dedicată o întâlnire specială pentru asta, iar detalii găsiți aici.
Corina Dobre 