Când ceilalți sunt mai importanti ca tine – sau despre capcana “subjugării”

3aa7d77899b386cf9745dc7cb37328d4-2…Stătea cuminte, în mașină, lângă nepoată. Alina venea și o ducea în fiecare săptămână la oraș, pentru chimioterapie. Asa îi zicea. Marțea la 7 era la ea în poartă. Știa că nu are rost tot chinul, simțea cum se duce, orice om cu frica lui Dumnezeu știe asta.

Dar nu a putut să se pună contra, ce au zis, aia a făcut. Când doctorii i-au pus diagnosticul, disperarea nepoatei a fost asa de mare, că ar fi făcut orice să o vadă sănătoasă. Degeaba încerca să o împace. “Alina, mamă, oricum o să ma duc. Și daca vreau și dacă nu. Sunt bătrână, e prea greu tratamentul asta pentru mine. Hai să mai așteptăm un pic.”

“Nu se poate, mamaie. Nu se poate se te las.” Și până la urmă a dat iar de la ea, tristețea fetii era prea greu de îndurat.

Și-a legat basmaua strâns la spate, si-a dat-o olecuță spre ceafă să nu îi strângă gândurile.

“Hai, mamaie, ești gata?” Cum ajungea, Alina o pupa si o strângea tare în brațe, o așeza grijulie in mașină și îl lăsa pe tatai-su ocărând cu toate pe cap până când se întorceau.

Și în fiecare marți mamaia o ruga pe asistentă de la spital, dacă poate să se grăbească o țâră, că Gicuță al ei nu a mâncat și mai are o grămada de treabă de făcut până diseară.

“Odihnește-te, mamaie, un pic. Trageți o dimineață și matale sufletul.”

N-avea cum să și-l tragă când atâtea depindeau de sufletul ei – si nepoți, si copii, și mosul ei, si curtea plină de viețuitoare…

Mulți dintre noi trăiesc sub presiunea de a satisface dorințele și așteptările celorlalți, sunt prinși în ceea ce Jeffrey Young în Terapie Schemelor numeste capcana subjugării.

Nevoile, visele, dorințele tale au fost atât de neimportante față de cele ale celor din jur – părinți, familie, încât ai învățat că binele, liniștea vin când îi mulțumești pe ei, când te ignori pe tine. Ești flexibil și te adaptezi la orice cerință, numai să nu fii dat la o parte. Mai mult, ceea ce ceilalți au nevoie, ce își doresc – părinți, soț sau soție, copii, prieteni sau colegi este în responsabilitatea ta directă să duci la bun sfârșit. Ești sub presiune constantă să îi mulțumești pe toti, iar singurul de care nu ții cont ești tu însuți. Când ești îndreptat numai spre ceilalți, nu înveți să te cunoști. Renunți la tine, făcându-le pe plac celor din jur. Pare că nu ai cu adevărat nici o nevoie. Te diluezi în așteptările celorlalți, nu mai știi cine esti, încotro te duci. Te simți prins și legat. Necunoscându-te nu poți să iei decizii pentru tine. Te simți de multe ori vinovat pentru că nu poți  să dai la infinit. Te înfuri când e prea mult, și ignori furia si pe tine până când furia răbufnește si usucă totul în calea ei. Este momentul în care te poți elibera de presiune, dar cu ce cost. Nevoile tale sunt în continuare neexprimate, te simți vinovat pentru că ai încercat să te arăți, iar ceilalți se simt îndreptățiți să fie supărați. Pentru că furia, deși pe moment eliberează, rănește. Pe toți cei atinși de suflul ei.

Ai învățat că dragostea și grija vin atunci când ești bun și ascultător. Ai învățat să eviți pedepse aspre dacă le faci pe plac părinților. Si astăzi, deși puterea este la tine, nu o simți, te pui la dispoziția celorlalti pentru a nu le pierde atenția.

Părinții intruzivi, care vor să controleze cât mai  mult din viețile copiilor lor, părinții care își învinovățesc copiii pentru că nu se ridică la înălțimea așteptărilor lor, cei care le restricționează copiilor lor sansele de a se exprima liber nu fac decât să își îndrepte fiul sau fiica înspre capcana subjugării. Relațiile pe care copiii le învață și le experimentează acasă, vor fi modelul pentru relațiile pe care le vor trăi pe termen lung, în cuplu, cu prietenii sau cu proprii copii.

Și totuși ca și adult, puterea schimbării este la tine. Primul pas pentru a scăpa de capcana subjugării este să înțelegi mecanismul acesteia. Apoi să îți dai voie să te cunoști, să te accepti cu înțelegere. Desoperă care îți sunt preferințele: ce filme îți plac, ce mâncare, care sunt restaurantele preferenate și ține cont de ele atunci când îți faci planuri cu cei dragi.

Învață să ceri și să primești de la ceilalți ceea ce ai nevoie. Cere sănătos, într-un mod asertiv, înainte ca furia să te copleșească. Încurajează relațiile în care celălalt investește cel puțin în aceiași măsura ca tine, sunt relațiile sănătoase pe care te poți baza, în care ai loc cu adevărat să crești.

Nu este un drum ușor, dar este drumul care te eliberează, care te învață să onorezi ceea ce ești, ceea ce visezi, ceea ce îți dorești.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s