Dacă bărbații ar vorbi…

La început de an îți propui fel de fel de lucruri pentru anul ce tocmai a început, și cum pasiunea și una din bucuriile mele cele mai mari sunt cărțile, anul acesta mi-am propus să scriu pe blog despre
câte o carte, în fiecare săptămâna. Așa încât, am purces și am ales să încep cu o carte
despre bărbați – Alon Gratch – Dacă bărbații ar vorbi.

Gratch, psiholog clinician, psihanalist, descompune și explică, prin povești din viața pedaca-barbatii-ar-vorbi-7-chei-pentru-intelegerea-psihologiei-masculine_1_fullsizersonală și din practica de la cabinet, modul în care bărbații văd lumea, simt și acționează. Viața bărbaților este analizată, ca urmare a teoriilor și diverselor studii pe care le citeaza, prin prisma a șapte caracteristici specifice acestora – rușine, absența emoțională, nesiguranța masculină, narcisismul, agresivitatea, autodistrugerea și inițiativa sexuală. În ceea ce mă privește, am gasit cartea fascinantă, complexă, plină de povești si mai ales m-am bucurat să înțeleg lucrurile și  din alt punct de vedere.

O scurtă prezentare despre fiecare dintre atributele pe care Gratch le atașează caracterului masculin:

El arată că rusinea bărbaților are legatura cu sentimentul de vulnerabilitate, cu faptul că este inacceptabil să se simtă slabi și ineficienți. “Ei încearcă să evite această vulnerabilitate, proiectând-o asupra unei alte persoane.(…) Deși este un sentiment dureros, rușinea este și un scut, o metodă de apărare împotriva sentimentelor de vulnerabilitate. Astfel, ea servește drept semnal și aducere aminte pentru faptul că nu trebuie să o simțim (vulnerabilitatea). Cu toate că este deseori mascată sub aparențe inofensive, rușinea este în realitate prima linie de apărare a bărbaților.”

Absența emoțională – adesea frustrantă pentru consoartele lor, este văzută de Gratch evoluționist, urmare a modului în care mintea bărbaților a trebuit să se adapteze la stimuli și contexte specifice vieții lor.  – “Este foarte probabil ca absența emoțională a bărbaților să fie parte integrantă din hardware-ul lor emoțional, din predispoziția lor genetică, evolutivă. În plus după cum explică filozoful Myriam Miedzin, băieții erau tradițional educați să devină soldați, adică să omoare și să nu empatizeze. Și totuși, dintr-o perspectiva psihologică interioară, refuzul bărbaților de a simți are mai mult de a face cu cu capacitatea de a iubi decât cu cea de a ucide. După cum spunea printre alții psihanlista Karen Horney, lucrul de care le e bărbaților cel mai teamă este să nu se piardă într-o relație cu o femeie. Prin urmare, cu cât partenera are mai multă nevoie de ei, cu atât au și ei nevoie mai multă de spațiu fără ea.”

Nesiguranța masculină – ipotezele pe care Gratch le aduce în discutie în această zona sunt legate de frica de a nu performa, de teama de a nu fi slab, de a nu fi asimilat cu atribute feminine. El arată că – “Primul lucru pe care trebuie să îl faci atunci când ești bărbat, este să nu fii femeie. (…) Se pare că bărbații simt că femeile și feminitatea au o influență periculoasă.” “Când un bărbat vede o femeie plângând este ca și cum s-ar uita la o oglindă a trecutului personal, la o imagine a propriei vulnerabilități. Se sperie când se recunoaște, și îmbracă platoșa protectoare a autocontrolului.” “Dorința de a fi cu o femeie și teama de a se pierde intr-o femeie, teama de pierdere a identității masculine se află în centrul conflictului nesigurantei masculine.”

“Performanța și anxietatea legate de aceasta sunt proprii nesiguranței masculine, motiv pentru care impotența este o problemă atât de frecventă.”

Narcisismul – dorința de a fi văzut și recunoscut ca fiind important, Gratch spune că reprezintă “un rezultat direct al conflictului nesiguranței masculine. Simplul fapt ca esti bărbat nu iti oferă destulă protecție în fața propriilor dorințe feminine, deci trebuie să îți dovedești tot timpul că ești bărbat. Dar nici asta nu este deajuns: trebuie să o arăți lumii întregi. Narcisimul masculin este legat mai mult de obsesia noastră pentru putere, forță, realizare.”

Agresivitatea – “Exista numeroase dovezi stiintifice care arata ca barbatii ca grup sunt biologic mai predispusi la agresivitate decât femeile.  “Agresivitatea este si ea un rezultat natural al conflictului nesiguranței masculine, este si o defensivă psihologica menită să îi apere pe bărbați de neputința lor feminină.”

Agresivitatea bărbaților are nevoie de limite – Gratch arată că “Când o femeie răspunde cu lacrimi sau echivalentul acestora la criticile ostile ale soțului sau prietenului cu privire la, sa zicem, modul în care arată, atunci ea nu face decât să atraga abuzuri si mai mari. (…) E mai ușor daca răspundeți la agresivitate cu agresivul “valea de aici” – când înfrunți pe cineva sunt mai multe șanse să îl iubești după aceea. La urma urmei, iubirea vine dintr-un loc al eliberării și al egalității, si nu dintr-unul al victimizării. (…) Cu alte cuvine, partenerii trebuie să învețe cum să se lupte fără a-și distruge încrederea unul în celălat și în iubire.”

Autodistrugerea – legată de înclinația bărbaților pentru băutură, droguri, șofatul neatent , Gratch prezintă mai multe ipoteze – este conflictul nesiguranței masculine, nevoia de a arăta ca sunt suficienți de bărbați, este apoi agresivitatea care nu iși găsește altă cale de exprimare sau este rezultatul mediului care pune presiune mare pe baiat să se dezvolte conform acestuia. El arată că  – “Bărbatul autodistructiv insistă în încercarea de a controla ce nu poate controla – de pildă sentimentele de furie sau impulsurile agresive – și nu se străduiește deloc să controleze ceea ce poate controla – adică propriul comportament”.

În cele din urmă, dar nu și ultimul – inițiativa sexuală, al saptelea atribut masculin – reprezintă “Arena în care bărbații își etalează în mod natural conflictele emoționale care, până la urmă nu are nici o legătura cu sexul. (…) Partea bună este că limbajul sexual nu este o limbă total străină, ci este mai degrabă un dialect care poate și trebuie să fie descifrat atât de femei cât și de bărbați.”

O lume fascinantă cea a bărbaților, pe alocuri diferită de viața interioară atât de tumultoasă a femeilor. Cu speranța că v-am făcut măcar curioși, vă urez lectură plăcută :)!

“Dacă bărbații ar vorbi…7 chei  pentru înțelegerea psihologiei masculine”, Alon Gratch, trad. Nicoleta Dascălu, Editura 3, 2007.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s