Controlezi sau ești controlat?

Am scris aici despre control: comportamentele de control dintr-o relație si de ce ajunge o persoană să controleze sau să se lase controlat/ă. 

Controlul este dureros, sufocă și lipsește de bucurie relațiile și experientele. Avem nevoie să înțelegem ce trăim pentru a putea schimba acolo unde este necesar și astfel să ne dăm voie să ne fie mai bine, nouă și celor dragi nouă. 

Cum poti sa verifici dacă controlezi în relație? Iată câteva exemple:

• Simți nevoia să iei toate deciziile din relație, de la lucruri mici, la decizii mari. Si chiar dacă nu sunt la tine de hotărât, te implici și îți spui vehement părerea, te superi dacă opinia nu îți este luată în considerare, nu ai nici o încredere că partenerul poate decide competent.
• Te superi, te infurii dacă partenerul nu îți face pe plac, dacă nu acționează conform indicațiilor, nevoilor, așteptărilor tale. Încerci să readuci lucurile la starea inițială, aceea în care tu esti la butoane.
• Verifici fecvent ce face, unde este partenerul tău și cu cine.
• Verifici conturile de email, de social media, telefonul, mesajele partenerei, fără ca ea să știe
• Critici și minimizezi adesea – cum arată, ce mănâncă, reușite, opinii, comportamente diverse: de la cum gătește până la prietenii cu care se vede. Nu ești atent/ă la ce își dorește celălalt, adesea ți se par prostii sau prea puțin importante, iar când el sau ea se supără, ești si mai supărat.
• Îi spui/impui/controlezi cum să se îmbrace, cum să arate, cum să vorbească
• Învinovățești pentru lucruri care nu sunt în controlul ei/lui – “Ar fi trebuit ca mama ta să ne sune de ziua copilului! De ce nu a facut-o? Daca mai vorbești cu ea înseamnă că nu îți pasă de mine!”
• Îl/o bombardezi cu complimente, cadouri, grijă, nu te dai înapoi de la nimic pentru a-i face pe plac, fără ca acest lucru să fie așteptat de celălalt, adesea este chiar copleșit, iar când el/ea nu îți răspund cum te-ai aștepta, îți retragi toate comportamentele “iubitoare”. Devii rece și indisponibil. 
• Încerci să controlezi emoțiile partenerului/partenerei, îi spui ce și cum ar trebui să simtă.
• Îți este greu să fii parte dintr-o echipă, să lași spațiu si celorlați, să te adaptezi la nevoile si opiniile celor din jur.
• Ameninți și dai ultimatumuri ca lucrurile să se întâmple așa cum îți dorești.

Dacă recunoști unele dintre aceste comportamente, este probabil să controlezi în relație. Ce poti face? Primul pas, după cum știm, este acela de a recunoște că ai o problemă, de a-ți lua spațiu, cu înțelepciune și grijă pentru cei dragi, să înțelegi ce se întâmplă și care sunt consecințele pe care până acum nu le-ai văzut asupra relațiilor tale, a modului în care te gestionezi pe tine. 

Când ai învățat să controlezi și de ce? Cum se simte când ai control și când nu? Cât de importante sunt opiniile, dorințele nevoile celorlalți, așa cum le exprimă ei, nu cum le anticipezi tu? Cum faci față la emoțiile grele ale celor dragi? Cât de mult îți asumi emoțiile tale, de neliniște sau furie și cât le pui în cârca celor dragi?

Pentru cei din jur este o povară o persoană atât de lipsită de încredere încât controlează constant, iar efectul cel mai clar este că ceilalți se îndepărtează sau îi îndepărtezi, sunt adesea tensionați, se  poartă cu tine ca și cum ar călca pe coji de ouă. Le este greu să te oprească și încearcă să anticipeze ce ai nevoie. Uneori renunță să mai aducă în discuție ce vor și de ce, mai bine să fie liniște, să te lase să faci cum știi tu. 

Avem nevoie în relații, fiecare dintre noi, de intimitate emoțională, să fie loc pentru ceea ce avem bun și mai puțin bun, controlul vine și șterge, anihilează autenticitatea, libertatea, echilibrul. Relația rămăne ca o cochilie goala. Și dacă în relație cu partenerul mai întâlnești ceva opoziție, controlul este cel mai greu de dus de către copii, iar consecințele pentru sunt dureroase pe termen lung.

Cum se simte când trăiești controlul într-o relație? Iată și pentru partenerul controlat o listă cu exemple:

• Te simți neliniștit/ă sau tensionat/ă în jurul partenerului
• Cauți constant aprobarea sau permisiunea partenerului
• Te îndoiești de propriile abilități sau competențe atunci când vine vorba de luarea deciziilor
• Eviți conflictul sau confruntarea pentru a menține liniștea, renunțând la ce este important pentru tine
• Te simți vinovat/ă sau responsabil/ă pentru emoțiile sau acțiunile partenerului
• Ești deconectat sau confuz cu privire la  propriile dorințe și nevoi 
• Te simți izolat sau singur, deoarece partenerul controlează cu cine și cum îți petreci timpul
• Mergi pe vârfuri să nu îl/o enervezi.

Dacă te recunoști în acestă categorie, ai cu siguranță nevoie să înveți despre tine, despre ce este important pentru tine, ce anume te definește si cum să stabilești limite pentru a rămâne autentic cu ceea ce ești. Merită să te întrebi cum ai învățat să te lași controlat și de ce anume îți este teamă dacă nu lași de la tine. Vestea proastă este că dacă tu nu înveți să pui limite, să exprimi cu subiect și predicat care îți sunt nevoile și să rămâi ferm/ă, partenerului tău îi va fi greu să lase distanțe, chiar dacă își propune.

Opusul controlului este flexibilitatea, iar al submisivității este autonomia. Cu răbdare fiecare dintre voi le poate poate deprinde și astfel relația voastră să devină mai bogată. 

Și ca să fac lucrurile si mai complicate, sunt multe relații în care unul dintre parteneri este clar cel ce controlează, iar celălalt cel controlat. Se întâmplă însă frecvent să fim pe rând cel ce controlează sau cel controlat, ca într-un joc cu scaunele muzicale. Avem nevoie să învățăm amândoi ce presupune autonomia emoțională și cum pot să îi fac loc și celuilalt, să fim adulți egali unul lângă celălalt.