Durerea abandonului

Ești singur, pierdut, abandonat. Dacă ai avea curaj să închizi ochii, să te lași dus, ai simți că aluneci într-o negură fără sfârșit. Rece. Neprietenoasă. Ai fost uitat. De cine exact nici tu nu mai știi; de fiecare pe rând, dar mai ales de tine. Simți acut doar nevoia de căldură, și de iubire, de cineva să îți fie alături. Întinzi mâna pentru că uneori iubirea îți pare aproape. Cu mâna întinsă, cu inima ghem, printre degete din nou, îți trece doar fum. Nu este nimeni, ți s-a părut. Iubirea cum o așteptai, a dispărut. Era iarăși o iluzie. Nu o poți prinde orice ai face. Și te străduiești, cum numai tu știi mai bine.

Când chiar vine spre tine, nici nu o recunoști, nu înțelegi ce vrea, nu te poți lăsa atins. Nici de grijă, nici de iubire, nici de atenție. Îți pare că nu e suficientă, că nu e reală, pentru că tu știi că oricum nu poate să dureze.

Durerea este nevăzută și sfâșietoare. Cei apropiați ți-ar spune că fără rost. Te înfurii, și ceri, și plângi, și ceri și aștepți și te înfurii din nou. Pe tine si pe ceilalți.Ți se pare că strigi în gol, de ce nu te vede, de ce nu te aude, ce este atât de greu de înțeles?! Și furia ta este dureroasă si ea. Câteodată mută, împietrită, dar alteori ca un vulcan ce erupe și dărâmă și usucă totul pe unde lava lui trece. Realitatea tremură în jurul tău, îți este greu să o așezi ordonat. Încerci să îi dai sens, te duci spre ea, ceva te oprește, te întorci spre tine, iar în tine îți pare că nu mai găsești nimic. Chiar ceri atât de mult, te gândești? Vrei să te lase cineva să iubești si să fii, la schimb, și tu iubit.

Durerea abandonului este atât de adâncă, și cu siguranță este cu tine cam de când te știi. Alergi după relații, ai da orice să știi că cineva îți va fi mereu alături. Și chiar si atunci când îți este, la cel mai mic indiciu că relația ar putea să dispară, panica este cea care hotărăște pentru tine. “De ce nu m-ai sunat?”, “De ce nu ai venit?”, “De ce nu îmi spui că mă iubești?” “de ce, de ce?” “Te rog, nu mă părăsi.”, “Lasa-mă să te iubesc, ne va fi bine ai să vezi. Doar lasă-mă să te iubesc.” Și după panica, vine furia și îndreptățirea “Nu cer prea mult,  vreau doar să fii atent la mine, la mine și doar la mine.” Și apoi tristețea, infinita, dureroasa tristețe “Nu are rost, pentru ce oare mă zbat, orice aș face știu că nu are rost.”

Cum am ajuns aici? De ce am nevoie ca cineva să îmi dea atât de mult încât pare că îl voi înghiți? De ce nu pot să cred, orice ar fi, că relațiile vor rezista?

Drumul în trecut a fost lung și cu siguranță greu. Poate la nașterea ta, existau multe conflicte între părinții tăi și le-a fost greu să te iubească necondiționat și să te îngrijească cum aveai nevoie. Erau prea prinși de ei și ale lor. Poate au ales să te ducă de acasă și sa te lase în grija bunicilor, ei înșiși împovărați de vârstă și de probleme. Poate părinții tăi s-au despărțit sau poate unul dintre ei a murit, și vouă, restului familiei v-a fost greu să vă întoarceti pe un făgăs firesc de viața. Relația s-a rupt cu cei ce ar fi trebuit să te iubească necondiționat, într-un moment în care iubirea lor ți-ar fi umplut cu adevărat rezorvorul, fără ca ruptura să fie reparată. Și pentru că fără iubirea lor cu adevărat nu putem trăi, ai învățat să te adaptezi, să tragi iubirea, să simți firimituri din ea.

Și ai învățat fie să dai prea mult, fie să ceri prea insistent, fie să taci rușinat pentru nevoia ta mare.  Și ai încercat să ascunzi adânc și panica, și furia, și tristețea. Să pară că ești întreg. Pentru că, de fapt, nu înțelegi de unde vine toată neliniștea, și nesiguranța, și nevoia ta de a te agăța, dar și frica de a simți că relațiile pot fi și bune.

Și acum, adult, trecut prin relații grele, cu răni parcă din ce în ce mai profunde, te întrebi, și eu ce pot face? Cum pot trăi cu toată durerea asta? Există vreun liman unde să îmi trag sufletul?

Ai în primul rând nevoie să vezi și să îți înțelegi rana de abandon. Cu compasiune pentru tine și pentru durerea ta. Să o vezi si să o accepți ca făcând parte din tine, pentru că numai astfel o poți vindeca. Durerea și nevoia de a fi iubită, frica de singurătate, furia de a fi din nou părăsită, au toate o poveste să îți spună. Ascult-o. Dă-i glas. Pe lângă vocea ta tristă și copleșită din trecut, caută să îți găsești vocea de astăzi, de adult care decide că poate și își dorește să aibă grijă de sine. Sunt eu aici pentru mine și încerc să nu îmi fie frică de ceea ce simt. Voi alege poate din nou relații în care voi fi abandonat si voi abandona, dar încerc să rămân prezent și să înțeleg ceea ce trăiesc. Contruiește-ți un grup pe care te poți sprijini. Terapia și relația terapeutică pot fi esențiale în vindecarea rănii de abandon. Terapeutul înțelept, care să privească fără frica durerea pierderii tale, care să îți rămână neclinitit alături te va ajuta să îți reașezi fundația vieții tale emoționale și să te reconstruiești. Yoga, exercițiile de meditație, momentele tale intime de bucurie când stai cu tine, prietena cea mai bună, câțiva oamnei autentic apropiați pot fi lumina blândă care să te călăuzeazscă când singurătatea devine din nou răul amenințător. Abandonul odată trăit, va fi mereu parte din tine. Învață când și ce anume te aruncă din nou în anii și emoțiile copilăriei sau adolescenței. Cât din durerea mea de astăzi este din prezent și ce anume vine din trecut? Ce ar putea adultul de astăzi, trecut prin atât de multe, înțelept și cald, să îi spună copilului speriat și copleșit, rănit și singur, care încerca să își găsească sensul și drumul? Când îți vei găsi vocea de acum, fără să te critici și fără să te judeci, vei ști că rana ta de abandon este pe cale să se cicatrizeze. Vor fi momente când va fi din nou dureroasă, dar durererea ei va fi suportabilă și rolul ei va fi să îți amintească de drumul greu și intens, de cât de grozavă ești si cum compasiunea ta, bunătatea ta și înțelepciunea ta ti-au adus liniște în viață.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s