Divorțul este un moment dureros pentru copii. Viața lor așa cum o cunosc ia sfârșit, este nevoie să se adapteze unei noi situații. Sunt părinți, în pragul divorțului, sau care tocmai au divorțat care se întreabă și mă întreabă - “Cum să le spun copiilor? Trebuie să le spun, sau vor înțelege singuri? Nu sunt… Citește în continuare Cum le spunem copiilor despre divorț
Categorie: Părinți și copii
Adolescența
Adolescența este o perioadă tulburătoare, frumoasă și solicitantă, pentru copil și pentru părinții lui, și o spun din experiența de zi cu zi. Andrei, băiatul meu cel mare, o trăiește din plin, și din urmă vine vijelios și cel mic, Vlăduț. Învățăm împreună, noi părinții și ei copiii, cum să restabilim granițele, unde se oprește… Citește în continuare Adolescența
Copiii divorțului
Într-o statistică din anii trecuți, conform INS, rata anuală a divorțului în România este estimată a fi în jur de 20%, și aproape jumătătate din cuplurile care ajung să divorțeze au copii. Sunt anual între 15.000 - 20.000 de copii care trec, alături de părinții lor, prin această experiență. Divorțul părinților, deși poate reprezenta ieșirea… Citește în continuare Copiii divorțului
Mâine o să fie mai bine
… - N-o omorî, tăticule! Te rog, n-o omorî! Fetița încerca cu disperare să îl apuce de mână. Între pumnii lui, femeia țipa din toate puterile: - Lăsă-mă, lasă-mă! Mă doare! Opreste-te! O prinsese de păr și acum o lovea cu capul de podea. Fetița se uita disperată când la unul, când la celălalt. - Te… Citește în continuare Mâine o să fie mai bine
De ce este critica nocivă
Am citit aici o poveste care spune cam așa: Odată, demult, un samurai dur si răzbătător s-a dus în vizită la un călugăr, care, ca orice pustnic, se afla mic și slab. - Călugărule, i-a poruncit samuraiul cu o voce tunătoare, învață-mă despre rai și despre iad! Călugărul și-a ridicat încet privirea, s-a uitat spre el,… Citește în continuare De ce este critica nocivă
Iubirea de tată
Relațiile dintre părinți și copiii lor sunt fascinante - un univers de emoții, de trăiri, de comportamente. Asumat conștient, rolul de părinte poate fi uneori copleșitor. Interacțiunile cu copiii se întâmplă să trezească în noi neliniști necunoscute până atunci, pot dezgropa dureri demult uitate. Pe de altă parte însă contextul de a fi părinte poate reprezenta șansa unică de a crește si a ne maturiza emoțional. S-a scris si se va mai scrie mult despre relația mamă-copil, care este fără doar și poate vitală. De egală importanță însă, pentru binele copilului, este si relația acestuia cu tatăl. Le Camus (1995) într-un studiu mai vechi, sintetizează particularitățile relației tată-copil. Tatăl, spre deosebire de mamă care ține copilul conectat cu lumea sa interioară, îl direcționează pe acesta spre lumea din afară, spre mediul social.
Corina Dobre 