Când singurătatea este dureroasă – sau despre capcana deprivării emoționale

…Îi era cam frig. S-a întins să ia telefonul de pe noptiera. 3 jumătate. S-a înfășurat mai bine in plapumă. Astăzi nu trebuia să plece devreme. La birou avea programată o ședință la 11 și cam atât. Îl auzea pe Mihnea cum sforăie pe canapea în sufragerie. Adormise iar la televizor. Locul gol de lângă … Continuă să citești Când singurătatea este dureroasă – sau despre capcana deprivării emoționale

Despre frica de iubire – sau cum capcana abuzului ne otrăvește relațiile

…Începea să se întunece. A scurs ultima gură de vin în pahar. Trebuia să apară. Ar fi vrut să plece, să  fugă amândoi, să se elibereze de furia și neincrederea ei, de demonii care ieșeau din adâncuri când le era mai bine.Cândva era convins că iubirea lui o să o vindece. Nu avea altceva de … Continuă să citești Despre frica de iubire – sau cum capcana abuzului ne otrăvește relațiile

Cum facem față când emoțiile ne sunt ignorate

…Ștergătoarele ticăiau ritmic pe parbriz. Dus-intors, dus-întors. Radioul mergea, știri diverse, cât să îl țină alert. Fusese o săptămână grea, abia aștepta să se întoarcă.  Avea atâtea de sărbătorit! Pe scaun, lângă el, florile pentru Daria. Un semafor, încă unul, a cotit pe străduța și a ajuns. A parcat în fața blocului, mulțumit. Și-a luat … Continuă să citești Cum facem față când emoțiile ne sunt ignorate

Pot sa fiu fericit – sau cum ne ajută știința să fim mai fericiți

Știința este astăzi generoasă cu noi - mulțumită cercetărilor a crescut speranța de viață, tehnologiile diverse ne colorează și ne fac existența mai ușoară, pentru fiecare dintre noi accesul la educație este mai facil ca oricând și iată, fericirea este abordată prin prisma cercetărilor de laborator. In 18 ani de cercetări în laboratorul de la … Continuă să citești Pot sa fiu fericit – sau cum ne ajută știința să fim mai fericiți

Iubirea de tată

Relațiile dintre părinți și copiii lor sunt fascinante - un univers de emoții, de trăiri, de comportamente. Asumat conștient, rolul de părinte poate fi uneori copleșitor. Interacțiunile cu copiii se întâmplă să trezească în noi neliniști necunoscute până atunci, pot dezgropa dureri demult uitate. Pe de altă parte însă contextul de a fi părinte poate reprezenta șansa unică de a crește si a ne maturiza emoțional. S-a scris si se va mai scrie mult despre relația mamă-copil, care este fără doar și poate vitală. De egală importanță însă, pentru binele copilului, este si relația acestuia cu tatăl. Le Camus (1995) într-un studiu mai vechi, sintetizează particularitățile relației tată-copil. Tatăl, spre deosebire de mamă care ține copilul conectat cu lumea sa interioară, îl direcționează pe acesta spre lumea din afară, spre mediul social.