…N-avea nici un chef să se ducă. Trecuseră treizeci de ani. Când, nici ea nu știa. Sărbătoreau în fiecare an cererea lui stupida in casatorie și nu ziua nunții. Ce om normal face așa ceva? Erau studente în ultimul an, Mia și ea. Împărțeau amândouă aceiași cameră de cămin, când Luca s-a hotărât să o… Citește în continuare Iubirea – sau despre intimitate, pasiune și angajament
Blog de terapeut
Pot sa fiu fericit – sau cum ne ajută știința să fim mai fericiți
Știința este astăzi generoasă cu noi - mulțumită cercetărilor a crescut speranța de viață, tehnologiile diverse ne colorează și ne fac existența mai ușoară, pentru fiecare dintre noi accesul la educație este mai facil ca oricând și iată, fericirea este abordată prin prisma cercetărilor de laborator. In 18 ani de cercetări în laboratorul de la… Citește în continuare Pot sa fiu fericit – sau cum ne ajută știința să fim mai fericiți
Iubirea de tată
Relațiile dintre părinți și copiii lor sunt fascinante - un univers de emoții, de trăiri, de comportamente. Asumat conștient, rolul de părinte poate fi uneori copleșitor. Interacțiunile cu copiii se întâmplă să trezească în noi neliniști necunoscute până atunci, pot dezgropa dureri demult uitate. Pe de altă parte însă contextul de a fi părinte poate reprezenta șansa unică de a crește si a ne maturiza emoțional. S-a scris si se va mai scrie mult despre relația mamă-copil, care este fără doar și poate vitală. De egală importanță însă, pentru binele copilului, este si relația acestuia cu tatăl. Le Camus (1995) într-un studiu mai vechi, sintetizează particularitățile relației tată-copil. Tatăl, spre deosebire de mamă care ține copilul conectat cu lumea sa interioară, îl direcționează pe acesta spre lumea din afară, spre mediul social.
La mulți ani!
Imaginea corporală – sau despre cum ne percepem corpul
Ne străduim să ne concentrăm pe calitățile umane, ale noastre și ale celor din jur, dar în același timp nu ne putem opri să nu analizăm modul în care arătăm noi și cei cu care venim în contact. Aspectul nostru exterior nu ne este idiferent, cum nu ne este indiferent cum suntem văzuți și evaluați… Citește în continuare Imaginea corporală – sau despre cum ne percepem corpul
Dependența emotională – scurtă introducere
Drumul spre independență, spre asumarea completă a propriei persoane, pornește din momentul nașterii. Ne începem viața legați și dependenți de mamă, incapabili să ne sa satisfacem propriile nevoi. Ajunși în lume, odată tăiată legătura fizică, concretă începe să se formează legătura emoțională dintre copil și părinții săi. Tiparul de atașament, dat de modul în care au loc interacțiunile dintre părinti și copil, se formează și se consolidează încă din primele luni de viață, și va influența covârșitor capacitatea de relaționare în viața adultă. Dacă legătura emoțională cu părinții este una bazată pe încredere, respectiv, copilul este încrezător că nevoile sale vor fi constant îndeplinite, că atunci când puterile lui sunt depășite de situație se poate baza fără grijă pe părinții lui, că aceștia vor fi alături de el, necondiționat, va fi capabil, ca adult, să construiască și să întrețină relații (intime sau de prietenie) sănătoase. Adulții securizați emotional își permit să se arate vulnerabili, să le ofere celorlați încredere, știu să depindă de alte persoane, fără să fie copleșiți de acest fapt. Privită în acești termeni, dependența reprezintă un aspect normal al vieții interioare. Dependența emoțională însă, văzută ca disconfort al vieții psihice, se explică prin necesitatea existenței anumitor factori externi care să garanteze și să mențină echilibrul emoțional al unei persoane. Cu alte cuvinte, starea de bine este legată de stimuli exteriori, echilibrul nu depinde de și nu este în controlul persoanei, este dat de factori sau persoane din contextul imediat. Factorii externi...
Corina Dobre 